E 7 dimineața. Suntem bulversați, după o călătorie de vreo 13 ore de la București. Și schimbarea de fus orar. Ni s-a dus de râpă planul meticulos pregătit de a nu scoate bani de la bancomat, căci știam că e un comision de 220 baht (cam 26 de lei), și cine știe ce curs de schimb. Avem dolari la noi. Dar cine s-a gândit că toate casele de schimb din aeroport sunt închise la 6 dimineața? Asta e, măcar am putut scoate 1000 de baht de la bancomat ca să avem de taxi până la hotel.
Sugestii de cazare în Thailanda:
- Bangkok – Buget mic: Khaosan Art Hotel / Buget mediu: Feung Nakorn pe care îl recomand cu încredere, Hotel Icon, Sabai Sathorn Service Apartment / Boutique-Lux: Furama Silom Hotel, Bangkok Marriott Hotel The Surawongse
- Chiang Mai – Buget mic: 202 House / Buget mediu: Arch39 The Wall, Feel Nimman Boutique, Amora Thapae Hotel Chiang Mai / Boutique-Lux: Shangri-La Hotel
- Krabi – Buget mic: Yellow Sun Guest House, The Ri Hotel / Mediu: Hula Hula Resort, Ao Nang / Boutique-Lux: The Nine Thipthara Klongson Resort, Centara Grand Beach Resort & Villas Krabi
Suntem în Chiang Mai. Pentru prima dată pe tărâm asiatic! Lăsăm bagajele la hotel, unde desigur că e mult prea devreme ca să ne fie gata camera. Mult prea entuziasmați ca să dăm atenție oboselii, și oricum fără alte opțiuni, plecăm să dăm o tură prin oraș. Avem un itinerariu pregătit, astăzi vedem templele din centrul orașului.
Chiar dacă e devreme, orașul deja prinde viață. Și e destul de cald. Trecem strada un pic cam îngrijorați, traficul e tare haotic. Mai târziu aveam să aflăm că de fiecare dată e o aventură să treci strada în Thailanda. Cu semafor sau fără, nu se ține cont de pietoni, trebuie să te strecori efectiv printre mașini și sutele de scutere. Lui Alex i-a amintit de un joc vechi cu o broscuță ce trebuia să treacă strada printre mașini, câte o bandă o dată. Exact așa eram și noi!
Ajungem la Tha Phae Gate, avem hotelul chiar aproape de poartă. Este una dintre cele patru porți ale zidurilor care împrejmuiesc centrul, și formează un pătrat mare. Intrăm în pătrat și ne îndreptăm spre primul templu de pe listă, Wat Phan Tao. Dar nu mică ne e mirarea să vedem o mulțime de temple, de o parte și de alta a drumului! Este plin, oriunde te-ai uita. Intrăm și noi în curtea unui templu. Nu sunt alți oameni în afară de câțiva călugări și un bărbat care mătură curtea. Suntem tare, tare impresionați să vedem pagoda aurită, acoperișul templului, dragonii de la intrare, care îl păzesc! Suntem tare respectuoși față de acest cult nou, de nici nu îndrăznim să intrăm în templu, unde se vedea de la intrare o statuetă mare de-a lui Buddha. Totul e foarte liniștit, în copaci sunt plăcuțe cu principii buddhiste, suntem tare încântați!
Mergem mai departe. Totul e atât de diferit. Deși vedem câte un McDonalds, un Burger King, Starbucks, sau câte o cafenea cu design industrial, cum suntem obișnuiți să vedem în Europa, restul e tare diferit. Atmosfera, oamenii, care sunt foarte liniștiți și zâmbitori, îmi transmit senzația că sunt fericiți, chiar și fără să am vreo interacțiune cu ei. Îți mulțumesc sincer dacă achiziționezi ceva de la ei, chiar și fata de la biroul de schimb valutar ne-a mulțumit cu mâinile împreunate, așa cum aveam să vedem că fac mulți thailandezi. Traficul e un haos total și regulile sunt create probabil ca să fie încălcate. Copacii sunt tare diferiți de ai noștri. Arhitectura, în special a templelor, e din altă lume, cu acoperișurile în mai multe straturi, și tare colorate. Indicatoarele stradale sunt atât de elegante, și ne bucurăm să vedem numele străzilor și în litere romane. Arome noi, pe măsură ce apăreau faimoasele tarabe cu street food, unele îmbietoare, altele de îți întorc nasul.
Ajungem la câteva temple, sunt tare frumoase, și ne inspiră un mare respect pentru religia și cultura buddhistă. Ieșim din pătrat și mergem spre vest, ca să vedem un alt templu, Wat Suan Dok. Uau, zona asta e mult mai modernă, cu spitale, mall-uri, străzi mai largi. Arată extrem de bine. Față de centru, care e mult mai tradiționalist, cu clădiri joase și simple.
Se face tot mai cald. E abia 10 dimineața și gâfâim rău din cauza căldurii. Ne speriem un pic, dacă la ora asta e așa, la prânz cum o să fie? Într-un final cedăm și plecăm spre hotel pe la 11 jumătate. Suntem îndoiți de oboseală și căldură și destul de chiauni. În România ar fi fost cam 6 dimineața, nu mai suntem la vârsta la care să ne permite să pierdem nopțile. Recunosc că în continuare nu am procedat tocmai corect, am dormit 8 ore, ne-am trezit la 8 seara și am ieșit prin oraș, bucuroși că era mult mai răcoare (cu soarele deja apus de la 6). În mod normal, ca să te adaptezi la un fus orar nou, trebuie să aștepți până e noapte acolo, și să dormi un ciclu întreg de noapte din noul loc. Dar a fost ok până la urmă, eram atât de obosiți încât am dormit și toată noaptea!
Primul contact
Primul contact cu Thailanda a fost uau! Ne-a plăcut vibe-ul din Chiang Mai, ne-au plăcut oamenii, mâncarea, atmosfera liniștită și relaxată. În continuarea vacanței noastre de două săptămâni, am găsit lucruri care ne-au plăcut enorm, locuri de care ne-am îndrăgostit! Dar am găsit și lucruri mai puțin drăguțe, care ne-au afectat destul de mult vacanța. În principiu atitudinea oamenilor față de turiști, de cele mai multe ori simțeam că ne văd ca pe niște semne de dolari mergătoare.
Dar și atitudinea altor turiști. Am regăsit prea puțin atmosfera din acel templu pe care l-am văzut în prima zi în Chiang Mai. Regulile de vizitare a unui templu budist sunt destul de stricte, trebuie să ai umerii și genunchii acoperiți, să nu manifești semne de afecțiune, să păstrezi liniștea. La templele foarte populare, cum e Doi Suthep din Chiang Mai de exemplu, nici vorbă de așa ceva. Turiști de-a valma, tot asiatici (nu îmi e clar ce nație, încă nu știu să fac diferența între ei), care țipau de la unii la alții, trăgeau de clopote pentru poze, chiar dacă erau semne peste tot cu “nu atingeți clopotele”, se înghionteau ca să scoată oamenii din poză, să apară singuri. O aglomerație extrem de stresantă. Care ne-a stricat complet experiența de la Doi Suthep în Chiang Mai, și Grand Palace din Bangkok. Și desigur de la Maya Bay, cea mai aglomerată dintre toate.
Maya Bay, plaja din filmul The Beach
Grand Palace, Bangkok
2 săptămâni în Thailanda
Am stat două săptămâni în Thailanda. 4 zile în Chiang Mai, 3 în Bangkok, 5 zile în Krabi și ultimele în Phuket. Am decis că cel mai mult ne-a plăcut în Chiang Mai. Față de celelalte, regiunea din nord e mai puțin turistică, și din cauza asta mult mai autentică. Din păcate nu am apucat noi să explorăm foarte mult din nord, cred că ne-ar fi plăcut și mai mult, am fi descoperit locuri și mai frumoase și autentice.
Problema cu vizitarea zonelor turistice este că vine la pachet cu.. well, mulți turiști. Ne-am asumat asta, am ales să vedem întâi insulele faimoase, chiar și agomerate, și am lăsat pe o excursie viitoare insulele mai puțin turistice, și zonele mai liniștite. Nu m-am interesat exact care sunt acelea, îmi vin acum în minte Koh Lipe, Koh Samui, o să citesc pe îndelete pentru următoarea escapadă în Asia.
No, I don’t want a tuk tuk
Și cu mulți turiști vin la pachet țepe, țigăneală și jecmăneală. Îmi pare rău, sună urât, dar așa este. De exemplu, când am ajuns în Ayutthaya, ne-a condus cineva la o hartă, și a insistat că trebuie neapărat să luăm un tuk tuk să ne plimbe pe la temple. Noi îi tot spuneam că vrem să mergem pe jos, ea insista că nu se poate pe jos dacă ajungi la prânz, doar de dimineață, acum nu e timp, trebuie tuk tuk. Am plecat și pe tot drumul către primul templu am fost aproape hărțuiți de șoferii de tuk tuk care ne tot întrebau unde mergem, și se ofereau să ne ducă ei.
În Bangkok eram la un templu, am verificat și un uber ne-ar fi luat 60 baht (7 lei) până la hotel, ne-am dus la un tuk tuk și șoferul ne-a spus că ne ia 200 de baht. Noi i-am zis “Oh my God, cursa asta face 60 de baht”, el ne-a răspuns “voi ziceți Oh my God, eu zic Oh my Buddha”. În cele din urmă a acceptat să ne ia 60 de baht, dar cu o oprire. Noi știam ce înseamnă acea oprire, au ei diverse combinații cu magazine locale, primesc comisioane dacă aduc turiști, și am refuzat.
Când am coborât la stația Mo Chit la BTS în Bangkok, și căutam autobuzele spre Ayutthaya, am fost efectiv asaltați de oameni care voiau să ne vândă excursia la foarte mulți bani, de taximetriști care ne ofereau curse la suprapreț, și cu greu am găsit pe cineva care nu avea niciun interes, ca să ne dea direcții.
În Phuket am vorbit la hotel să ne cheme un taxi pentru aeroport, căci toți taximetriștii și soferii de tuk tuk pe care i-am întrebat pe stradă ne cereau 200 baht (24 de lei). Pentru o distanță de 1,5 km.. La hotel tot 200 baht a trebuit să plătim, pentru a doua zi la ora 6 dimineața. A venit probabil un amic de-al lui, căci taxi nu era, și surpriză, am împărțit mașina cu un alt client de-al hotelului. Cu siguranță a plătit și el 200 baht. Nu l-am mai întrebat, ca să nu îmi fac sânge rău.
Toate astea au fost destul de stresante pentru noi, pe lângă faptul că eram agasați de tuk tuk-uri sau taximetriști, nici nu puteam avea încredere că ni se oferă informațiile corecte. Ni s-a părut tare amuzant când am văzut un tricou cu “No, I don’t want a f*** tuk tuk, or a massage, or a suit“ (în Bangkok și Ao Nang erau extrem de multe magazine cu costume la comandă). Înseamnă că nu suntem singurii agasați J.
Thai smile
Am tot auzit că zâmbetul thailandez e faimos. Mă bucur să spun că l-am văzut! Dar nu peste tot. În zonele extrem de turistice, cum e Bangkok-ul sau Krabi, nu prea am avut parte. Oameni normali, obosiți, frustrați, care nu aveau stare să îți zâmbească (nu îi judec pentru asta, e ceva normal). Dar în Chiang Mai l-am văzut. Oamenii acolo erau mult mai relaxați, modești, și zâmbitori. De asemenea am mai văzut oameni extrem de politicoși și zâmbitori în ultimele două zile în Phuket. Am stat undeva foarte aproape de aeroport, în Nai Yang, unde nu prea erau turiști. A fost o gură de aer proaspăt să vedem iarăși zâmbete sincere.
Mizerie
Thailandezii au o problemă cu coșurile de gunoi. Aproape inexistente. Dar cu toate astea, nu prea am văzut gunoaie aruncate pe jos. În afară de Ao Nang, în regiunea Krabi. Uau, acolo era destul de rău. Dacă mergi și stai doar în stațiune probabil că nu observi mai mult decât gunoaie aruncate pe jos, dar noi am stat cam la 7 km de Ao Nang, și mergeam cu scuterul până la cazare. Îți spun sincer că treceam pe lângă niște zone unde nu puteai respira, gunoi aruncat la marginea drumului, fără saci, împrăștiat pe câmp.
Bangkok-ul e și el destul de murdar. Nu sunt neapărat gunoaie, dar e murdar. Am fost tare fericită că în cele trei zile petrecute acolo nu am văzut niciun șobolănel (fobia mea cea mai mare), am înțeles că mai ales pe Khao San Road e raiul lor.
Toleranță
Thailandezii sunt tare toleranți. Față de orice regulă de siguranță și salubritate! Merg câte 3-4 oameni pe scuter, sau în scutere cu un soi de grătar pe post de ataș. Fără căști pe scutere, fără centuri de siguranță în mașini. Iar în legătură cu salubritatea, gătesc în niște condiții cam precare. Am citit că nu există bucătărie în casele thailandeze, așa că toți mănâncă street food, mâncare gătită în stradă, la niște tarabe mobile. Care nu sunt întotdeauna rele, am mâncat și noi street food foarte mult. Dar unele tarabe erau murdare, sau în zone murdare, care nu ne-au inspirat deloc.
Ah, și țin ouăle în căldură. Chiar și în supermarket, ouăle nu stau la frigider, dar măcar acolo e aer condiționat. Însă am văzut peste tot ouă ținute în căldură, în soare, căci ei gătesc mult cu ouă la tarabe, le sparg direct în tigaie. Ba o dată am văzut câteva cartoane bune de ouă ce stăteau în fața unui restaurant care era încă închis la ora aia.
Străduță din Bangkok
În Bangkok
Street food
A propos de street food, am descoperit atât de multe.. ciudățenii. Chestii despre care habar nu aveam ce pot fi. Am mâncat orez și tăiței la greu la ei, dar de altele ne-a fost cam teamă să ne apropiem, sau să degustăm. Nu aveam cum să îi întrebăm ce este, căci vorbesc puțină engleză, și chiar și așa nu știu dacă aveam încredere să gustăm. Știu că alții sunt mai aventuroși, dar în domeniul ăsta noi nu ne-am riscat.
Legi
Înainte să plecăm am citit că s-a dat o lege nouă în Thailanda, cum că nu ai voie să fumezi pe plajă, altfel riști o amendă de vreo 5000 de dolari sau închisoare! De asemenea, țigările electronice sunt complet interzise în țară. Mi s-a părut incredibil, m-am gândit uau, ce țară avansată! Ajungem acolo și vedem cam peste tot oameni fumând pe plajă.. Plus că am văzut prea rar poliție, de fapt deloc în Krabi, care să fi putut aplica această lege.
Nu știu ce nivel de corupție e în țară. Am mai auzit doar că primești amendă de 500 baht (60 de lei) dacă mergi cu scuter sau mașină pe drumurile lor și nu ai permis internațional (cel românesc nu e internațional), dar și amenda o poți negocia cu polițiștii.
Siguranță
Trebuie să îți spun că ne-am simțit în siguranță în fiecare clipă. Ne-am plimbat și noaptea pe străzi fără probleme, nu am simțit deloc pericol. Thailandezii sunt oameni extrem de liniștiți, nici nu îmi imaginez vreunul nervos.
De fapt m-am simțit în cel mai mare pericol când ne-am plimbat cu scuterul în Chiang Mai! E un oraș extrem de aglomerat, super haotic, unde scuteriștii ignoră regulile de circulație (chiar și semaforul), iar noi nu mai fusesem niciodată pe scuter! Am ieșit neșifonați, dar nu recomand experiența..
Alte idei
Bahtul este moneda thailandeză. 1 baht = 0.12 lei. Ca să faci conversia mai ușor, înmulțești suma din baht cu 1.2, și tai un 0. De exemplu, 100 baht = 12 lei.
Nu e o țară ieftină! E un mit. Poate era acum câțiva ani, dar acum nu mai e cazul. La unele chestii da, e ieftină. La altele, prețurile sunt ca în România. Pentru americani și vest-europeni e foarte ieftin. Pentru noi așa și așa. O să vă mai povestesc despre costuri.
Thailandezii au o infrastructură de invidiat. Autostrăzi cu 4 benzi pe sens în Bangkok, metrou cu aer condiționat, două linii de skytrain foarte rapid și cu aer condiționat. Drumurile sunt bune și întreținute, nu au gropi. Foarte impresionanți la acest capitol.
Taximetriștii dar și șoferii de tuk tuk rareori circulă cu gps (o singură dată ni s-a întâmplat). Cam știu străzile și știu pe unde să te ducă.
Sunt tare ipocriți în ceea ce privește elefanții. Elefantul este animal sacru și reprezentativ pentru Thailanda. Și cu toate astea îi tratează îngrozitor, în numele turismului și al banilor. Voi dezvolta asta într-un articol separat.
Am trăit Crăciunul la 30 de grade! A fost ceva tare deosebit. Pentru ei Crăciunul nu înseamnă nimic, dar s-au conformat pentru turiști. Impresionant să vedem beteală, beculețe și brazi împodobiți, plus colinde peste tot, iar noi să fim transpirați și cu nasurile arse de soare J.
Pe plaje nu sunt șezlonguri și nici muzică. Asta a fost tare plăcut, toate plajele aproape sălbatice și tare, tare frumoase! Am crezut că nu au nici vânzători ambulanți de gogoși sau porumb, dar într-un final am văzut pe plaja din Ao Nang. Vând haine, bere, brățări, ceasuri, dar și porumb! Era porumb crud, și umblau cu grătarul după ei, ți-l făceau pe loc.
Fast food-ul e tare scump, la preț de restaurant. Dacă un fel de mâncare de street food era pe la 60 – 80 baht (7-9 lei), (erau și 30 baht la tarabele alea care arătau mai rău, și care bănuiesc că erau frecventate mai mult de localnici), pentru un mic dejun la McDonalds plăteam 100-150 baht. Un meniu era cam 100 de baht în Bangkok, iar în Ao Nang 200 baht, dublu. La Burger King un meniu ajungea chiar la 300 baht. La restaurant un fel de mâncare pornea cam de la 150 de baht.
Ce ne-a plăcut cel mai mult (și cel mai puțin)
Din top 3 preferate fac parte:
- Ayutthaya – fosta capitală a regatului, are niște temple în ruine fenomenale, ne-a purtat într-o lume trecută, și a fost cu totul fascinant!
- Wat Pha Lat – un templu din Chiang Mai, nu foarte popular (a se citi turistic), parcă înghițit de junglă. Ne-am simțit ca într-un film cu Indiana Jones! Extraordinar locul, ne-a plăcut la nebunie.
- Elephant Nature Park – un adăpost din Chiang Mai pentru elefanți maltratați. A fost o experiență foarte emoționantă. Va povestesc totul într-un articol separat. Dacă reușesc să mă adun. E un subiect tare dureros pentru mine.
Ce nu ne-a plăcut: insistența tuk tuk-iștilor, starea de jecmăneală care plutea în aer, mizeria. Aglomerația de la Maya Bay și de la Grand Palace, care ne-a stricat tot vibe-ul.
Ayutthaya
Wat Pha Lat, templul din junglă, lângă Chiang Mai
La Elephant Nature Park, cu primul elefănțel!
O experiență deosebită!
Da, au fost chestii care nu ne-au plăcut, dar au fost multe cele care ne-au plăcut! Per total, a fost o experiență tare deosebită, diferită de orice am trăit până acum. Cred că am greșit noi când am ales să facem un traseu ultra turistic. Și am rămas cam dezamăgiți de goana asta a lor de a păcăli turiștii. Data viitoare când mergem în Asia o să vizităm niște locuri mai puțin călcate de turiști, cum sunt Cambodgia, Vietnam, Malaysia. Și poate nordul Thailandei mai pe îndelete. Sper să găsim mai multe zone autentice, să simțim mai mult din cultura locală.
Asta e, câte poți vedea și trăi în două săptămâni? O parte foarte mică. Deci o părere superficială 😀. Dar chiar și așa, avem multe, foarte multe de povestit! Stay tuned!
Citește și:
- Cât de greu e să obții viza de Thailanda în București
- Cele mai frumoase plaje din Krabi și împrejurimi
Citește și:
- Transportul în Bangkok în 5 pași simpli
- Cât costă o vacanță în Thailanda – buget pentru două săptămâni
- Chiang Mai: ghid de călătorie și sfaturi utile
- Cum să îți pregătești bagajul pentru Thailanda
- Cât de greu e să obții viza de Thailanda în București
- Cele mai frumoase plaje din Krabi și împrejurimi
Lasă un comentariu