Trasee de hiking în Cinque Terre

Aaahh, Cinque Terre. O mică bucăţică de rai. Un rai rustic, cu dealuri pline de podgorii, cu pescari, şi cu un dialect diferit în fiecare din cele cinci sate. Am scris aici despre cum îţi poţi organiza vacanţa, acum îţi voi povesti despre cum poţi parcurge trasee de hiking în Cinque Terre.

Da, zona este foarte frumoasă, satele colorate şi urcate pe dealuri sau construite în stâncă sunt splendide. Dar.. nu din cale afară. Părerea mea. Ne-a plăcut să ne plimbăm pe străduţele întortocheate şi înguste, să urcăm şi să coborâm printre clădirile pastelate, să ne imaginăm cum trăiau înainte localnicii aici, şi ce părere au despre mulţimea de turişti ce au dat năvală peste vieţile lor simple.

---

Sugestii de cazare în La Spezia, un oraș la sud de Cinque Terre cu hoteluri și restaurante mult mai ieftine, unde ne-am cazat și noi:

• Buget mic: Urban Chic House 2.0, Casa Vacanze Raggio di Sole
• Buget mediu: Atmosfere Guest House – Cinque Terre e La Spezia, Via Chiodo Luxury Rooms, Apartments and Suites 5 Terre La Spezia
• Boutique/Lux: Cinqueterre Behind

---

Ne-a plăcut şi să facem poze, să surprindem imaginile acelea de carte poştală ce fac vâlvă pe internet. Dar una peste alta nu ni s-a părut extraordinar.

Ceea ce ne-a impresionat cel mai mult, şi au făcut excursia fabuloasă, au fost traseele parcurse între sate! Trasee de trekking şi hiking, ce urcă şi coboară pe coastă, şi care ne-au oferit nişte privelişti spectaculoase!

Uită-te puţin la imaginile astea! Le-am văzut înainte de a merge acolo şi m-au fermecat, mi-am zis că vreau şi eu să mă plimb (nu să alerg!) prin toate locurile astea, şi mai ales printre podgoriile plantate meticulos pe dealuri! Sciacchetrail este o competiţie de trail running, alergare pe trasee montane, care se ţine anual. Numele este o combinaţie între Sciacchetrà, vinul produs în Cinque Terre, şi „trail” care înseamnă traseu.

Există foarte multe trasee de hiking în Cinque Terre, de nivele diferite de dificultate. Eu nu sunt o munţomană, cum am mai povestit (lui Alex, în schimb, îi face mare plăcere să meargă pe munte), şi nici nu am cine ştie ce formă fizcă, dar m-am plimbat cu atâta plăcere încât trebuie să îţi recomand experienţa!

Când să mergi pe trasee de hiking în Cinque Terre

Nu îţi recomand să mergi vara, pentru că e sezon de vârf şi e extrem de aglomerat. În plus, căldura extremă nu îţi e prietenă atunci când faci efort fizic. Unele trasee nu sunt dificile, dar tot faci efort să urci, să cobori. Dacă totuşi vrei să mergi vara, ai grijă să pleci devreme pe trasee, ca să nu prinzi căldura din mijlocul zilei, şi neapărat să ai o pălărie şi o rezervă bună de apă la tine.

Cel mai bine e să mergi în aprilie-mai sau septembrie-octombrie. Temperaturile sunt mai blânde, chiar dacă rişti să dai de ceva ploaie. Noi am fost la final de septembrie şi am prins vreme bunicică. Am stat două zile acolo, prima a fost foarte însorită şi caldă, iar a doua cam înnorată dimineaţa, iar după-masa a plouat în toată regula.

Iarna temperaturile nu sunt tare scăzute, dar e un sezon foarte ploios, iar când plouă traseele sunt închise. Din cauza unor ploi abundente în 2012 care au cauzat alunecări de teren, mari porţiuni din unele trasee au fost închise.

Trasee de hiking în Cinque Terre

Cele cinci sate sunt, de la nord la sud, Monterosso al Mare, Vernazza, Corniglia, Manarola şi Riomaggiore. În poza de mai jos poţi vedea traseele schiţate ce şerpuiesc printre sate. Înainte de a fi construită calea ferată în 1870, ce acum leagă toate satele prin tuneluri, în afară de transportul pe mare, satele erau conectate doar prin aceste trasee înalte şi istovitoare.

Pe site-ul oficial al parcului naţional Cinque Terre ai multe detalii despre fiecare traseu în parte. Găseşti aici o hartă detaliată pe care poţi selecta traseele, vezi care trasee sunt închise, şi detalii precum lungimea, durata de parcurgere, nivelul de dificultate, şi diferenţa de altitudine de pe parcursul traseului. Trebuie să menţionez că aici sunt precizate doar traseele închise pe termen lung, în rest depinde foarte mult de vreme, ploaia influenţează condiţia traseelor, şi informaţii relevante poţi afla doar de la punctele de informaţii din fiecare sat.

Îţi voi prezenta în continuare un rezumat despre mai multe trasee de hiking în Cinque Terre ca să îţi faci o idee şi un plan de bătaie.

Sentiero Azzurro (Blue Trail)

Sau Traseul Albastru. E cel mai uşor şi din acest motiv cel mai popular din toată multitudinea de trasee de hiking în Cinque Terre. Leagă toate cele cinci sate chiar pe lângă coastă. Şi nu ai nevoie de echipament special pentru a îl parcurge, e suficient să ai încălţări sport şi haine lejere (şi neapărat apă la tine).

Se mai numeşte şi traseul nr. 2, este marcat cu alb şi roşu, şi are în total 12 km din Monterosso în Riomaggiore. Poate fi parcurs în întregime în aproximativ 5 ore, dar este bine să îl împarţi eventual pe două zile, pentru a avea timp să te opreşti şi în sate, dar şi pe traseu ca să faci muuulte poze. În momentul acesta (2016) o parte din traseu este închisă.

Pe Sentiero Azzurro sunt cele două porţiuni de traseu pentru care trebuie să plăteşti, Monterosso-Vernazza şi Vernazza-Corniglia, în rest toate traseele sunt gratuite. Pentru a parcurge cele două trasee ai nevoie de Cinque Terre Card, varianta simplă de 7,5 euro pe zi sau 14,50 pe două zile. Am mai scris despre acest card, şi poţi găsi informaţii oficiale aici şi aici.

Monterosso-Vernazza

Acesta este traseul pe care am reuşit să il facem eu şi Alex în prima zi. Nu am avut timp să parcurgem şi următoarea porţiune, dintre Vernazza şi Corniglia, pentru că deja apunea soarele când am ajuns în Vernazza.

Sentiero Azzurro se poate parcurge în ambele direcţii, desigur. Dar citisem un pont pe unul din zecile de bloguri pe care le-am consultat înainte de a pleca, cum că ar fi mai uşor de parcurs traseul dacă începi din Monterosso. Noi aşa am făcut, am luat trenul până în Monterosso, şi de acolo am pornit pe jos.

Traseul durează 1,5-2 ore (noi ne-am oprit de miliarde de ori să facem poze şi l-am parcurs în două ore), are 3,6 km şi o diferenţă de altitudine de 280 de metri. Nu pot spune că a fost foarte uşoară urcarea. Nivelul de dificultate e mediu. Cu siguranţă nu e o plimbare liniştită pe o potecă în parc. Dar nici nu ai nevoie de experienţă pe munte ca să parcurgi această porţiune. Aruncă o privire pe filmările noastre de mai jos ca să îţi faci o idee cum arată.

Ne-au impresionat la culme (pun intended!) peisajele! 😀

Vernazza – Corniglia

Mi-ar fi plăcut atât de mult să facem şi traseul ăsta, dar nu am avut timp. De fapt timp ar fi fost, dar greva trenurilor din prima zi şi vremea urâtă din a doua zi ne-au dat planurile peste cap. Traseul are cam aceeaşi dificultate cu precedentul, are o lungime de 3,45 km, o diferenţă de altitudine de 150 m, şi se parcurge cam într-o oră şi jumătate.

Corniglia – Manarola

Această porţiune de traseu e închisă din cauza unor alunecări de teren din 2012. Altfel e foarte uşor de parcurs şi durează cam o oră, având 2,9 km.

Manarola – Riomagiore

Aceasta este faimoasa Via dell’Amore (Cărarea iubirii)! E un fel de faleză construită chiar deasupra mării, e pietruită şi plană, şi are 1 km, oferind o plimbare plăcută de vreo 25 de minute. Din păcate este închisă de ceva timp, din cauza alunecărilor de teren care au distrus o parte din ea. Se anticipează să fie reparată şi redeschisă în aprilie 2018, dar e mare scandal cu costurile de reparaţii (cam cum e la noi cu autostrăzile, bordurile, panseluţele şi aşa mai departe).

Traseele înalte

Dacă pentru Sentiero Azzurro nu trebuie să fii neapărat pregătit într-ale muntelui, pentru celelalte trasee de hiking în Cinque Terre ai nevoie de ceva experienţă, dar şi de echipament (bocanci, beţe), pe care îl poţi cumpăra de la magazinele specializate ce se găsesc în fiecare sat.

Pe site-ul lor vei găsi sugestii de trasee tematice, de exemplu un itinerariu al bisericilor, al podgoriilor terasate, sau un itinerariu al naturii. De asemenea, cele mai utile informaţii le poţi afla chiar la faţa locului, la punctele de informaţii, care de obicei se găsesc în gară sau pe lângă aceasta. Şi în La Spezia există un centru de informare unde poţi afla tot ce ai nevoie.

Noi aşa am ajuns să facem cel de-al doilea traseu. Eram în Riomaggiore şi voiam să ajungem în următorul sat, Manarola, pe jos. Am întrebat-o pe o domnişoară de la punctul de informaţii cum putem face asta, şi ne-a spus că trebuie să o luăm pe traseul 531, pe care ajungem urcând de la gară pe drumul spre centrul satului, şi apoi luând-o la stânga unde vedem că scrie „spre Manarola”.

Traseul 531

A fost într-un mare fel acest traseu! Noi eram îmbrăcaţi de plimbare prin oraş, cu pantofi sport.. Restul oamenilor pe care i-am întâlnit pe drum erau echipaţi de hiking, şi toţi aveau beţe! Şi toţi, dar absolut toţi, erau francezi la vârsta a treia! Concluzia este că probabil ai nevoie de un echipament serios, şi/sau cetăţenie şi pensie franceză, dar poţi face traseul şi fără. Doar să ai puţină determinare.

Ok, multă determinare! Traseul, care face parte din itinerariul podgoriilor, şi pe care noi l-am parcurs doar până în Manarola, are o urcare în trepte. Trep-te! 150 de metri de trepte! Echivalentul a 45 de etaje! Nu vrei să ştii cât am gâfâit, şi câte pauze am făcut, pasămite pentru poze! Am mai zis că nu sunt în cine ştie ce formă? Un motto bun e „round is a shape”!

Cel mai amuzant moment pe aceste trepte a fost când vedeam în urma noastră că se apropie un cuplu mai la vârsta a doua-a treia, dar spre deosebire de ceilalţi drumeţi, aceştia erau îmbrăcaţi mai elegant. Îmi amintesc că el avea cămaşă şi pulover pe deasupra, şi parcă era chiar încălţat în pantofi. Vai, cum îi vedeam că ne ajung din urmă mă motivam singură să continui. Păi se poate ca noi tineri şi îmbrăcaţi comod, să fim depăşiţi de nişte snobi fashionişti, care nu ştiu să se îmbrace pentru munte?! (vorba vine, probabil erau oameni de treabă 😄).

Şi la un moment dat noi ne-am oprit câteva minute bune ca să facem poze (da da, pentru poze ne-am oprit….. not!). Atunci cuplul fashionist ne-a întrecut. Cum ne-au întrecut, întrebi? Pfff ei parcă erau la plimbare, mergeau fără efort, şi mai mult de atât, nu aveau broboană de sudoare pe ei!! Păi noi eram fleaşcă din cap până în picioare, fraţiwear!! 😂

Alex, cu vasta lui experienţă pe munte, mă bodogănea pe mine, că a fost ideea mea să venim pe traseul ăsta, că am zis că nu o să fie dificil, bla bla. Cică dacă nu ar fi fost pasionat de munte i-aş fi rămas datoare cu vârf şi îndesat! Auzi ce tupeu 😀! În orice caz, când am ajuns sus i-a plăcut atât de mult încât aparent mi-am spălat păcatele pentru cele două dăţi în care am vrut să mergem până la Crucea de pe Caraiman şi nu am reuşit (o dată am plecat prea târziu şi nu am avut timp, şi a doua oară m-am panicat teribil şi nu am vrut să urc!).Punctul culminant a fost atunci când am ajuns atât de sus încât vedeam toate satele înşiruite pe malul mării! A fost o zi cam înnorată, dar nu a contat. Am făcut mult efort, dar nici asta nu a contat. Am fost răsplătiţi din plin cu nişte peisaje superbe! Care ne-au rămas şi acum în suflet!

Nu îţi zic cât am plâns după podgorii!! Că nu mă plimbasem printre podgorii, cum văzusem în filmul acela cu Sciacchetrail! I-am făcut capul calendar lui Alex! Până când….. chiar am găsit un traseu ce devia puţin de la al nostru…. dar mergea printre viţa de vie!! Vaai ce fericită am fost!! Nici eu nu ştiu de ce. M-a atras foarte mult peisajul ăsta rustic, mi se părea teribil de frumos.

Aşa că am reuşit şi să ţopăi veselă printre butucii de viţă de vie! 😀

Fun fact: Pe butuci erau mesaje cu „vă rog nu atingeţi”. În engleză scria „vă rog nu atingeţi strugurii, este singura mea sursă de venit”, iar în italiană „dacă pui mâna îţi rup…”. Imaginează-ţi tu continuarea, că vreau să păstrez o notă decentă pe blog.😄

Traseul a fost cam dificil ca efort la urcare, pe acele trepte construite în stâncă. La coborâre nu am avut trepte, dar nu a fost chiar dificil de tot. Ma rog, eu mă ţineam de toate cele, Alex cobora cu aparatul foto în mână, nu avea nici o treabă.

Am filmat doar un pic, căci nu mă puteam concentra şi pe filmat şi pe tras sufletul. 🙂🙃

Trivia: Până a se construi calea ferată în 1870, şi Via dell’Amore în 1926-28, traseul 531 era singurul care conecta Riomaggiore de Manarola.

Concluzii

• Mergi neapărat pe câteva trasee de hiking în Cinque Terre. Priveliştea îţi va tăia răsuflarea.
• Mergi primăvara sau toamna, ca să eviţi aglomeraţia şi temperaturile înalte.
• Ia-ţi apă la tine. O gustare îţi poţi lua când te opreşti în sate. Neapărat focaccia!
• Citeşte informaţii pe internet despre nivelul de dificultate al traseelor, şi care trasee sunt închise. Dar bazează-te în special pe informaţiile primite la Info points, pe care le găseşti în jurul gării în fiecare dintre cele cinci sate, dar şi în La Spezia.
• Singurele trasee pentru care trebuie să plăteşti sunt porţiunile dintre Monterosso-Vernazza şi Vernazza-Corniglia pe Sentiero Azzurro. Pentru acestea îţi trebuie Cinque Terre Card. În rest toate traseele sunt gratuite.

Pentru noi a fost fabulos să parcurgem aceste două trasee de hiking în Cinque Terre. Şi abia ne-am făcut încălzirea. Anul viitor vrem să mergem pe Sentiero degli Dei pe coasta Amalfi, despre care am auzit că este cel puţin la fel de extraordinar! Aventura abia începe! 😍

---

Citeşte şi:

• Cinque Terre: cum să îţi organizezi vacanţa
• Cinque Terre, Italia: cum arată fiecare sat colorat