Am fost pe Grossglockner Hochalpenstrasse, cel mai înalt drum din Austria

Grossglockner Hochalpenstrasse, Austria

Ajungând la peste 2500 de metri, drumul alpin Grossglockner, sau Grossglockner Hochalpenstrasse pe numele său natal, e un traseu pitoresc pentru iubitorii de maşini şi peisaje splendide. Este un fel de Transfăgărăşan sau Transalpina a austriecilor, un traseu cu asfalt şerpuit, cu curbe la tot pasul, cu răsuflare tăiată şi cu un milion de opriri pe drum pentru un milion de fotografii.

Am învăţat destul de greu să pronunţăm Grossglockner, dar ne-a fost apoi uşor când am aflat ce înseamnă. Grossglockner sau pur şi simplu Glockner este cel mai înalt munte din Austria, la 3798 metri altitudine. Culmea muntelui este formată din două vârfuri: Grossglockner şi Kleinglockner, adică marele şi micul Glockner. Astfel multele consoane capătă sens şi numele devine mai uşor de reţinut 😊.

Aventuri alpine

Aventuri alpine pentru iubitorii de natură şi de condus. Aşa se prezintă Grossglockner Hochalpenstrasse în broşura pe care am primit-o la intrarea în parcul naţional în cadrul căruia se desfăşoară traseul. Are 48 km şi ajunge la altitudinea de 2571 metri. Se întinde între oraşele Bruck sau Fusch din landul Salzburg şi orăşelul Heiligenblut din Carintia.

Are ore precise de deschidere, pe parcursul nopţii fiind închis. Vara este deschis până la ora 9 seara, şi ultima intrare pe traseu se face cu 45 de minute înainte de ora de închidere. Taxa de intrare este de 35.5€ de maşină, dar după ora 6 costă 25.5€. Mai multe detalii despre program şi preţuri aici.

Intrarea pe traseu

Singurul nostru regret de pe Grossglockner a fost că am ajuns foarte târziu. Era ultima noastră zi în Austria, şi am avut mai multe opriri de făcut, amânate de pe celelalte zile, când nu prinsesem vreme foarte bună. Aşa că iată-ne ajunşi pe la ora 7:30 seara, când soarele nu mai avea foarte mult şi apunea. Am gonit destul de repede pe traseu, căci voiam să îl prindem cât mai mult pe lumină.

Privelişti incredibile

Am avut parte de nişte privelişti fantastice, tot urcam şi urcam pe curbele întortocheate ce parcă nu se mai terminau. Am descoperit că era mai multă lumină sus, pe măsură ce urcam, ba chiar am regăsit soarele! Voi lăsa fotografiile să vorbească de la sine.

Începe traseul

Happy happy joy joy pe Grossglockner

Ce traseu întortocheat!

În căutarea punctului panoramic

Îmi doream foarte mult să găsim punctul panoramic faimos, de unde se vede fantastic traseul şerpuind într-o vale, cu peste 30 de vârfuri muntoase în zare. Ne-am imaginat că îl vom recunoaşte când ajungem acolo, că va fi pe traseu. Ei bine, vorba aceea este cât se poate de adevărată: graba strică treaba. În goana noastră de a prinde cât mai multă lumină pe traseu, nu am stat deloc să analizăm broşura primită la plata taxei. Acolo era notat exact unde se află punctul panoramic.

Este un pic deviat de la traseu, trebuie să porneşti în sus pe un deal la un moment dat. Acolo e punctul cel mai înalt, de 2571 metri, şi se numeşte Edelweiss-Spitze, sau Biker’s Point.

Ce mai poţi face pe traseul Grossglockner

Dacă nu ajungi aproape la închidere, cum am ajuns noi, ai timp să face ceva activităţi pe Grossglockner Hochalpenstrasse. Sunt câteva trasee, un muzeu, un gheţar, locuri de joacă şi restaurante. Sunt toate marcate pe harta din broşură, nu trebuie să îţi faci probleme cu organizarea. Doar să ajungi la timp 😊.

În plus, fiind un parc natural, poţi găsi şi animale pe aici, ştiu că marmotele sunt foarte populare 😁.

Un minunat traseu pitoresc pe Grossglockner Hochalpenstrasse

Am terminat traseul în jur de ora 9, se făcuse aproape complet întuneric. Am petrecut cam o oră şi jumătate pe traseu, cu multele opriri (scurte, dar multe) pentru poze. La staţia de ieşire nu mai era nimeni, iar barierele pentru intrarea pe traseu erau coborâte. Ai grijă că temperaturile coboară destul de mult la aşa altitudini, noi am prins cam 9-10 grade pe seară.

A fost o experienţă nemaipomenită. Traseul Grossglockner e excepţional dacă îţi place să conduci. Am întâlnit pe drum motociclişti şi maşini care îl parcurgeau dus-întors de mai multe ori. E printre preferatele celor care au supercars.

Dacă vei merge în mijlocul zilei cu siguranţă îl vei găsi şi mai spectaculos. Totul e să te bucuri de fiecare firicel de iarbă, de fiecare adiere, de munţii masivi ce te înconjoară, de aerul curat. Natura e spectaculoasă şi impunătoare, dar ne putem conecta cu ea dacă stăm puţin să o observăm, dincolo de graba de a face fotografii. Carpe diem! 😀