Trasee ușoare în Dolomiți: Sorapis, Tre Cime di Lavaredo, Lago di Braies

Astăzi îți povestesc despre trei trasee ușoare în Dolomiți pe care le poți parcurge chiar dacă nu ești un împătimit al muntelui (adică așa ca mine), și dacă ești, desigur, în căutare de priveliști magnifice și de răsuflări tăiate. Știu că Dolomiții sunt faimoși pentru traseele de via ferrata, însă eu nu aș fi în stare să parcurg unul, oricât de mult mi-aș dori. Alex sigur nu ar avea probleme, dar ce să-i faci, dacă s-a legat la cap 😂.

Așa că am ales trei trasee mai ușoare (deși nu sunt chiar o plimbare în parc), cu trei destinații spectaculoase: Lago di Sorapis, Tre Cime di Lavaredo și Lago di Braies! Să le luăm pe rând.

Traseu de neuitat la Lago di Sorapis

Nici nu mai știu ce căutam când am găsit pe internet traseul la Lago di Sorapis. Cert este că am rămas cu totul fermecată de culoarea lacului și am zis că neapărat trebuie să mergem aici! Este de pe altă lume, nu am văzut niciodată așa ceva. Absolut fascinant!

Zis și făcut! M-am documentat serios despre cum putem ajunge la lac, căci nu este accesibil decât pe munte. Ori mie îmi e cam teamă să merg pe trasee montane, căci am un rău teribil de înălțime. Deci chiar dacă traseul era categorisit drept ușor-mediu, pe mine mă interesa dacă e „cu hău” sau nu 😅.

După multe clipuri consultate pe youtube și multe articole citite, am înțeles într-un final că sunt două trasee pe care poți ajunge la Lago di Sorapis, 215 și 216. Deși pare o informație la îndemână, nu multă lume o precizează. Am aflat astfel că traseul 215 este mult mai ușor și că are doar câteva porțiuni scurte mai periculoase să zicem, pe care sunt montate cabluri din metal de care te poți ține. Traseul 216 în schimb e mult mai solicitant.

Așa că am hotărât să facem traseul 215 dus-întors ca să ținem adrenalina sub control și să reușim să vedem lacul fabulos! Așa că îți povestesc despre acest traseu, cât a durat, ce părți au fost mai dificile și cât a fost de spectaculos!

Traseul 215 spre Lago di Sorapis

Despre traseu pe scurt:

• Lago di Sorapis e un lac glaciar la 1925 m altitudine, de un turcoaz tulbure splendid. Culorile se intensifică atunci când soarele bate pe suprafața lacului
• Mergi aici în prima parte a zilei, atunci când este soare pe lac. După orele 13-14 soarele se duce după munte
• Traseul 215 începe la Passo Tre Croci, mai exact aici, unde poți lăsa mașina în parcare ori pe marginea drumului
• Traseul are 5.3km pe sens, l-am parcurs dus-întors și am făcut aproximativ 2 ore la dus și 1.5 ore la întors.
• Nu e foarte dificil, dar e ușor solicitant pe alocuri. Începe de la 1805 m la Passo Tre Croci și se termină la 1925 m la Lago di Sorapis, cu câteva suișuri și coborâșuri.
• Sunt recomandate încălțări anti derapante, de preferință bocanci. Noi am avut doar adidași și ne-am descurcat fără probleme.

Nu avem bocanci de munte, am stat să ne gândim dacă să ne cumpărăm pentru acest traseu și până la urmă nu am făcut-o. L-am făcut în adidași și a fost perfect, nu am simțit nevoia de mai mult. Atâta doar că am murdărit adidașii destul de rău. Deci dacă ai bocanci, eventual și rezistenți la apă, căci mai sunt câteva pârâiașe pe drum, cred că cel mai bine îi folosești. Dacă nu ai sau dacă nu îți încap în bagaj, poți parcurge traseul și în adidași.

Începutul traseului

Prima porțiune este o plimbare agale prin pădure, mai deloc solicitantă. Durează cam o oră. La un moment dat începe să se arate râpa, dar cărarea e foarte lată și nu e niciun pericol. Iar peisajul îți taie răsuflarea!

Scările metalice

Cam după o oră și un sfert am ajuns la porțiunea cu scări metalice. Au balustradă, așa că te simți în siguranță când le urci. Ca să ajungi la scări e o porțiune cu cablu ca să te poți ține de el dacă ai nevoie.

Porțiuni cu cablu prins de stâncă

La 5-10 minute după scări încep porțiunile cu cablul metalic prins în stâncă. Sunt vreo trei porțiuni a câte 10 metri, și sunt singurele mai „periculoase” de pe acest traseu. În rest este destul de lejer așa cum ai văzut în poze, cu câteva suișuri și coborâșuri mai solicitante.

Iar cablul acesta prins în stâncă este doar ca să te ții de el să nu te dezechilibrezi, e o măsură în plus de siguranță, nu trebuie să te prinzi de el cu carabiniere.

Rifugio Vandelli – final de traseu

În continuare întâlnim o răscruce și ne intersectăm cu traseul 216, care duce spre Forcella Marcoira. Noi mergem mai departe spre Rifugio Vandelli (rifugio înseamnă cabană). La un moment dat mai apare o răscruce, la stânga e Rifugio Sorapis și la dreapta Lago di Sorapis. Noi am țâșnit spre lac, că tare ardeam de nerăbdare să îl vedem! Șiii.. ajungem! Uau, ce culoare!!

Am făcut o oră și 55 de minute pe traseu până aici. Lago di Sorapis, în sfârșit! Îi facem un milion de poze și apoi ne liniștim și ciugulim câte ceva din ce adusesem cu noi. Am citit că se poate da o tură în jurul lacului, dar la un moment dat e o porțiune mai periculoasă de care nu prea poți trece. Așa că stăm liniștiți, ne facem pozele, ne bucurăm de priveliște, găsim întâmplător un alt cuplu de români și ne facem poze reciproc.

Întoarcere tot pe traseul 215

După cum spuneam, ne-am întors tot pe traseul 215 și am făcut la întoarcere o oră și jumătate.

Traseul 216 este pentru cei mai avansați, este mult mai expus și abrupt. Începe cu o urcare de vreo 200 de metri și abia apoi coboară și se încrucișează cu traseul 213, care te duce înapoi la Passo Tre Croci. Cei mai experimentați aleg să facă 215 la dus și 216 la întoarcere.

Traseul la Lago di Sorapis – de neratat în Dolomiți!

Recomand din suflet acest loc, Lago di Sorapis e absolut splendid și traseul până acolo nu e mai prejos! Faptul că trebuie să muncești puțin ca să ajungi la el îl face și mai special, apare ca o răsplată magică la finalul efortului. Sunt multe locuri și trasee frumoase în Dolomiți, dar acesta este de neratat după părerea mea, merită din plin!

Traseu spectaculos la Tre Cime di Lavaredo

Traseul Tre Cime di Lavaredo (sau Drei Zinnen în varianta germană) este un must-see în Dolomiți, cele trei culmi sunt superbe și maiestuoase! Și nu le poți vedea în toată splendoarea lor decât de pe traseu. De fapt sunt mai multe trasee la Tre Cime, cu diferite niveluri de dificultate. Noi l-am ales pe cel mai ușor, care este mai mult o plimbare la început, cu o urcare sănătoasă spre final.

Despre traseu pe scurt:

• E un traseu circular în jurul Tre Cime (care înseamnă trei vârfuri) de vreo 9 km
• Se parcurge în 3-4 ore
• Diferențe de altitudine: 320m în urcare, 310m în coborâre
• Începe și se termină la Rifugio Auronzo; până aici poți ajunge cu mașina sau cu autobuzul
• Apusurile la Tre Cime sunt splendide; dar peste tot am găsit recomandarea să venim aici la ora 8 dimineața, altfel după-masa se aglomerează extrem de mult traseul și parcarea; așa că noi am fost dimineața
• Nu ai nevoie neapărat de bocanci
• Traseul în câteva cuvinte:
  • de la Rifugio Auronzo pornești pe traseul 101, ținând la stânga Tre Cime
  • ajungi la Rifugio Lavaredo și continui spre Forcella di Lavaredo
  • mergi mai departe spre Rifuggio Locatelli
  • continui pe traseul 105 spre Malga Langalm
  • mergi mai departe spre Rifugio Auronzo
• Aș recomanda parcurgerea traseului în sensul acesta, căci spre final este o pantă cam abruptă cu pietriș, care nu e teribil de dificil de urcat, dar îmi imaginez că e mult mai greu de coborât

Cum ajungi la Tre Cime di Lavaredo

Poți merge cu mașina în până la Rifugio Auronzo, e o parcare mare acolo, dar costă 30€ de mașină.

O alternativă ar fi să lași mașina jos la Lago di Misurina și să iei autobuzul 31 până sus la Rifugio Auronzo, costă 8€ de persoană autobuzul dus-întors. Dar cursele sunt destul de rare, o dată la jumătate de oră sau o oră. Ai aici programul.

O stație a autobuzului 31 este aici, și chiar lângă ea este o mare parcare, care costă 2€ pe oră sau 14€ pentru toată ziua. E destul de scump, așa că am văzut foarte multe mașini parcate jos în stradă lângă hotelul acesta. Noi am lăsat mașina sus la rifugio Auronzo, ca să nu pierdem timpul cu autobuzul.

Începutul traseului: Rifugio Auronzo 2320 m – Rifugio Lavaredo 2344 m (traseul 101)

Începutul traseului la Tre Cime di Lavaredo este o plimbare lină pe o potecă foarte lată. Noi am fost prezenți acolo la ora 8 dimineața, când soarele abia începea să iasă de după munți, și era destul de frig, cam 9 grade dacă îmi amintesc bine (la mijlocul lui septembrie).

Rifugio Lavaredo 2344 m – Forcella di Lavaredo 2454 m – Rifugio Locatelli (Drei Zinnen-Hutte) 2405 m (traseul 101)

După Rifugio Lavaredo e un pic de urcat până la Forcella Lavaredo, în poza de mai jos drumul face un pic spre dreapta apoi urcă spre stânga până pe culmea care se vede în stânga, înverzită. Drumul nu e foarte lung. Pe noi ne-au învăluit norii chiar în acest loc și când se răspândeau, ca să admirăm și noi una dintre cele Tre Cime, când veneau la loc.

Mai departe, până la Rifugio Locatelli, a fost tot o plimbare ușoară pe o cărare cu pietriș foarte lată (și foarte confortabilă pentru mine).

Rifugio Locatelli (Drei Zinnen-Hutte) 2405 m – Malga Langalm 2283 m (traseul 105)

Nu am mai urcat până la cabana Locatelli, sunt niște scări ce duc acolo, ci am mers mai departe și la o răscruce am văzut un indicator către Langalm, și ulterior Auronzo, pe traseul 105. Peisajul e tare frumos și Tre Cime di Lavaredo stau mândre în fața noastră.

De aici începe o ușoară coborâre spre o vale, apoi una ceva mai abruptă pe un fel de serpentine, pe care eu am avut ceva emoții, căci este pietriș pe jos și poți aluneca ușor pe el. Pentru ca apoi să urmeze o urcare destul de abruptă pe un versant. Urcare cam solicitantă, cred că nu doar pentru noi care nu prea eram în formă.

Aș recomanda să faci și tu traseul în sensul în care l-am făcut noi, ca să nu trebuiască să cobori pe aici. Îmi imaginez că e foarte dificilă coborârea pentru că e mult pietriș, și că ai nevoie de bețe și eventual bocanci. La urcare nu am avut probleme tehnice, doar că ne-a lăsat fără suflare. După această vale mai urmează câteva urcușuri și coborâșuri și ajungi la cabana Langalm, la dreapta celor Tre Cime.

Malga Langalm 2283 m – Rifugio Auronzo 2320 m (traseul 105)

Pe final traseul este din nou destul de lin și peisajul tare frumos, iar jos în depărtare se vede Lago di Misurina. Am făcut în total 4 ore pe traseu, cu o singură oprire de vreo 15 minute la Langalm.

Traseu colorat în jurul Lago di Braies

Aș fi spus că traseul în jurul Lago di Braies (sau Pragser Wildsee în varianta germană) este mai mult o plimbare, însă îl găsesc în top 20 trasee de făcut în Dolomiți, chiar cu dificultate medie. Într-adevăr, are ceva urcușuri și coborâșuri, unele prin pădure, altele pe pasarele și trepte din lemn. Dar una peste alta nu e un traseu dificil.

Despre traseu:

• E un traseu circular în jurul Lago di Braies de 3.9 km
• Se parcurge cam într-o oră și un sfert
• Diferențe de altitudine: 120m în urcare, 120m în coborâre

Cum ajungi la Lago di Braies

Trebuie să vii cu mașina și vei găsi chiar lângă lac o parcare mare, care de fapt cred că aparține de hotelul de pe lac (link google maps aici). Costă 6€ pentru primele 3 ore (sau 4€ între orele 17-20), iar în continuare 80 cenți pe jumătate de oră. Chiar dacă stai mai puțin de 3 ore, tot trebuie să plătești cei 6€.

Cum mergi spre lac vei găsi un ponton, de acolo poți închiria o barcă cu vâsle ca să te plimbi pe lac dacă te simți aventuros. De acolo începe și traseul, noi am luat-o spre stânga și am încheiat traseul în același loc. Sunt organizate pasarele din lemn pe anumite porțiuni de traseu și uneori urci la înălțime, ceea ce e numai bine pentru că ai șansa să vezi lacul în toată spledoarea sa!

Fotografii de pe traseul la Lago di Braies

Mai departe te las cu câteva fotografii spectaculoase 😍! Și poate poftă de călătorit și de Italia? În orice caz, țin să insist că ce vezi în fotografii este real, apa lacului e incredibil de frumoasă, iar peisajul muntos din jurul său îl face cu totul unic! Am editat foarte puțin fotografiile, doar le-am luminat ușor și le-am îndreptat, dar nu am alterat în vreun fel culorile lacului.

Trasee ușoare în Dolomiți

Acestea au fost cele trei trasee mai ușoare pe care am vrut neapărat să le facem în Dolomiți, la Lago di Sorapis, turul Tre Cime di Lavaredo și turul în jurul Lago di Braies. Nu sunt chiar foarte ușoare, sunt ceva solicitante primele două, dar nu se compară cu traseele de via ferrata, pentru care ai nevoie de cască de protecție, ham și carabiniere cu care să te prinzi de cablul metalic din stâncă.

După cum spuneam, Alexandra de la Blogul de călătorii, munțomană înrăită, a fost de două ori în Dolomiți și a făcut multe trasee via ferrata, așa că dacă te-ar interesa citește blogul ei: Dolomiți 2011 și Dolomiți 2016.

În plus, am mai aflat despre câteva trasee ușoare în Dolomiți pe care nu am avut timp să le încercăm:

• Cinque Torri: urci cu telescaunul (segiovia) de la Baita Bai de Dones (link google maps aici) până la Rifugio Scoiattoli și de acolo urci pe jos cam 2 km până la Rifugio Nuvolau. E o diferență de altitudine de 300 metri, urcarea durează cam o oră și coborârea jumătate de oră. De asemenea poți înconjura Cinque Torri și poți vizita tranșeele din primul război mondial.
• Lagazuoi: de pe Passo Falzarego poți urca pe muntele Lagazuoi cu telecabina sau pe jos, este un traseu cam de 2.5 km și o diferență de nivel de 600 metri în urcare. Am citit că nu este foarte dificil traseul, dar totuși 600 metri nu sunt chiar ușor de urcat. Stația de jos de telecabină e aici, poți începe chiar de aici traseul. Pe Lagazuoi de asemenea sunt linii ale frontului din primul război mondial.
• Alte trasee ușoare: aici, aici trasee pentru copii în Dolomiți, aici (caută-le pe cele easy).

Sper că te-am inspirat să încerci măcar unul dintre cele trei trasee când vei merge în Dolomiți. Răsplata este cu siguranță pe măsură: priveliști care cu greu se vor desprinde din mintea ta 😊!

Happy Travels!

---

Citește și:

• 10 motive pentru a merge vara în vacanță în Dolomiți
• Lacul Garda – ce vizităm, sfaturi utile și itinerar