Prime impresii după vacanţa noastră în Austria

Sunt oarecum reticentă să încep acest articol. Ştiu că va trebui să închid ochii, să mă întorc cu mintea în acele locuri minunate din Austria, pline de verdeaţă, acele locuri impecabile, aranjate până la cel mai mic detaliu, acele orăşele extraordinar de cochete, aşezate în mijlocul munţilor, acele lacuri ce sclipesc în lumina soarelui. Ştiu că va trebui să mă întorc acolo, ca să simt din nou ce am simţit atunci, şi să vă pot povesti. Şi ştiu că îmi va fi prea greu să mă întorc la realitate.

Vacanţa noastră în Austria a fost extraordinară! Am văzut nişte locuri incredibile, am trăit tot felul de aventuri, am cunoscut oameni calzi. Ne-am bucurat ca nişte copii de priveliştile de la înălţime, şi ne-am minunat de peisajele magice cu lacuri la poalele munţilor. A fost ceva unic. Ne-am felicitat în nenumărate rânduri pentru itinerariul pe care l-am conceput.

Ca să îţi spun sincer, a fost prima dată când, întoarsă în Bucureşti, am gândit “uau, nu mai vreau să locuiesc aici”. Am dat nas în nas cu un trafic incredibil, cu oameni pesimişti, cu o atmosferă gri şi negativă. Nu mă înţelege greşit, îmi iubesc oraşul. Dar am simţit că e prea mult, venind din oaza austriacă de linişte şi verdeaţă. Nu sunt sigură ce înseamnă asta, dar simt că poate vom face o schimbare în curând. Mă uit cu jind la nomazii digitali care nu vor să prindă rădăcini şi explorează lumea constant, fără să numere zilele de concediu. Poate e o variantă şi pentru noi. Food for thought 😀.

Prime impresii despre Austria

Mi-am luat notiţe în timpul călătoriei, ca să nu uit nimic şi să îţi ofer informaţii de primă mână. Dar mai întâi să îţi povestesc pe unde ne-am plimbat.

Planul iniţial a fost să mergem în Viena. Eu am propus să dăm o fugă şi în Salzburg, căci este oraşul unde s-a filmat Sound of Music, unul dintre filmele mele preferate. Ulterior am citit că pe lângă Salzburg este o zonă a lacurilor minunată, aşa că am zis să mai stăm o zi. Până la urmă am găsit atâtea activităţi interesante acolo, încât am scos Viena complet din calcule, şi am rămas toată vacanţa în regiunea Salzkammergut, de lângă Salzburg!

După 15 ore de condus (sau în cazul meu de stat în maşină în dreapta şi plictisindu-mă de nu se poate) ajungem în final la cazare, într-un sătuc de munte de lângă orăşelul Strobl. O pensiune minunată, unde ne întâmpină gazdele noastre, soţ şi soţie, vorbindu-ne jumătate engleză – jumătate germană. Noi nu ştim germană, aşa că efectiv înţelegem pe jumătate, şi restul dibuim. Pe principiul că dacă zâmbesc când ne vorbesc e de bine, răspundem şi noi cu ja, ja.

Ne conduc în cameră, pe care o găsim incredibil de.. cozy (chiar nu îmi vine alt cuvânt!), parcă ne primesc la ei în casă. Totul impecabil de curat, covoraşe drăguţe pe jos. Efectiv simţim că am venit la rude în vizită, nu că plătim pentru cazare. Nu intrăm în cameră încălţaţi, nu ne aşezăm pe pat cu hainele de afară. Ne place la nebunie!

Abia ce ne facem comozi, şi imediat începe o ploaie torenţială, de nici nu putem ieşi la maşină să ne luăm bagajele! Şi…. după vreo 15 minute se opreşte. Şi iese soarele. Incredibil. Uite două poze cu priveliştea de pe fereastra din cameră, la o distanţă de 25 de minute!

Vreme capricioasă

Vremea e foarte capricioasă în această zonă din Austria, şi aveam să învăţăm asta pe propria piele în zilele următoare. Cu vreo lună înainte de a ajunge aici, ne-am gândit noi să ne uităm pe webcams, să vedem cum arată zona. Şi am rămas şocaţi să vedem un lac mohorât, în ploaie, plin de ceaţă, nici urmă de munte, şi de verde nu mai zic. Apoi am verificat prognoza, şi ne-am deprimat complet. Ploaie zilnic, pentru următoarele două luni! Am început să ne îndoim dacă să mai mergem, perspectiva nu se apropia deloc de pesajele verzi la care visam noi.

Ne-am mai documentat apoi, şi am înţeles că într-adevăr în regiune plouă mult, dar nu neapărat toată ziua. Într-adevăr, dintre cele 4 zile întregi petrecute în Salzkammergut, una a fost cu adevărat ploioasă, de dimineaţa până seara a plouat destul de tare şi a fost frig. În rest, dimineaţa era un pic înnorat, cât să ne păcălească, făcându-ne să credem că nu va fi o zi toridă. Apoi pe la prânz deja se însenina cerul, şi se făcea incredibil de cald! Unde noi am crezut că scăpăm de căldură dacă mergem în Austria, în munţi. Da de unde?! În două dintre zile am murit de cald. Ei bine, şi spre seară începea să plouă, destul de încet. Adică ne puteam plimba prin ploaie fără umbrelă, şi era în continuare destul de cald.

De asemenea, a fost prima vacanţă în care am trăit temperaturi extreme în ambele direcţii. Ziua muream de cald la 35 de grade, în ziua în care a plouat am tremurat la 18 grade, uzi la picioare, pe munte erau 15-16 grade, în mina de sare erau doar 8 grade, ne-am pus gecile de iarnă şi am văzut zăpadă la 3000 de metri, şi am intrat într-un gheţar la sub 0 grade. Niciodată nu am trăit temperaturi atât de diferite într-o perioadă atât de scurtă de timp!

Vremea ne-a dat totuşi planurile peste cap.. Aveam un itinerariu destul de bine pus la punct pentru cele oricum prea puţine 4 zile, şi am tot amânat dintre activităţi din cauza vremii, până le-am aglomerat în ultima zi, şi a trebuit să renunţăm la Eagle’s Nest, o reşedinţă de-a lui Hitler din vârful muntelui, şi la lacul Konigssee. Ambele sunt în Germania, dar foarte aproape de Salzburg. În plus, ne doream tare mult să facem un traseu pe munte, ceva simplu, dar chiar nu am reuşit.

Orăşele de munte incredibile

În prima seară, imediat după ce ajungem (şi după ce încetează ploaia), chiar dacă suntem destul de obosiţi, nu avem stare, aşa că dăm o fugă în Strobl, un orăşel pe malul lacului Wolfgangsee. Strobl nici nu era în itinerariul nostru, dar pentru că eram cazaţi atât de aproape de el, am zis să vedem ce e pe acolo.

Atât îţi voi spune: Hansel şi Gretel! Am găsit în Strobl (şi în zilele următoare şi în alte orăşele) peisaje desprinse din Hansel şi Gretel. Sau asta mi-au inspirat mie. Căsuţe frumoase, cu balcoane din lemn, cu ferestre micuţe, toate decorate cu flori, şi obloane de lemn, verde, mult verde peste tot, pieţe micuţe pietruite. E o atmosferă de basm aici!

În următoarele zile am mai văzut Bad Ischl, Hallstatt (orăşelul cu imagine de carte poştală, e absolut fantastic!), St. Wolgang, St Gilgen, Mondsee, toate minunate!

Ca atmosfera de basm să fie întregită, am descoperit că localnicii se îmbracă frecvent în hainele lor tradiţionale, bărbaţii în lederhosen şi femeile în dirndl (aşa se numeşte genul acesta de rochie). Iniţial am crezut că am nimerit în mijlocul unui festival, când i-am văzut prima dată în Bad Ischl. Dar de unde, erau peste tot! Aşa se îmbracă ei. Am văzut şi în nenumărate magazine aceste tipuri de haine, expuse cu mândrie în vitrină (deloc ieftine! un dreidl costă 300€, fără cămăşuţă). Şi e absolut extraordinar, vibraţia şi înfăţişarea acestor mici orăşele de munte, cu locuitorii lor blocaţi în timp, ne-a entuziasmat teribil!

Lacuri de poveste

Am văzut şi multe lacuri, că doar ne-am dus în regiunea lacurilor. Chiar sunt de poveste! Noi am fost foarte impresionaţi de fiecare, ne uitam şi nu ne venea să credem ce frumuseţi vedem. O să îţi mai povestesc despre toate pe larg în articole viitoare, dar îţi las câteva imagini, ca să înţelegi de ce ne-au fermecat 😍.

Verde şi curat

Da, am găsit totul verde, aşa cum ne aşteptam! Ce bucurie! Şi ştii ce? Ne-au plăcut pajiştile întinse chiar şi atunci când ploua. Tot era frumos. Iarba de un verde crud arăta impecabil peste tot, chiar dacă vorbim de marginea unui lac, sau de marginea drumului. Am găsit exact Austria pe care o visam, Austria verde, în mijlocul munţilor. E absolut splendidă!

Iar de curăţenie nu mai vorbesc! Nu numai că nu găseai aproape deloc gunoi pe jos, dar nu exista praf! Noi glumeam că poate e interzis prin lege praful în ţară! Eram în mijlocul munţilor, ce-i drept. Dar ne uitam la maşini, toate aveau cauciucurile negre, fără urmă de praf. La un moment dat, după prima ploaie, Alex se îmbufnase la gândul că o să i se murdărească maşina. Dar de unde? A rămas impecabil de curată.

Ich spreche kein deutsch

Destul de greu ne-am descurcat cu limba. De fapt nu mă plâng, în toată vacanţa am găsit o singură persoană care nu vorbea engleza, şi chiar şi atunci a fost cineva lângă mine care i-a tradus. Dar când a trebuit să citim semne, meniuri, indicaţii, ne-a fost destul de greu.

Fac o pauză ca să îţi povestesc despre aplicaţia Google Translate, care e excelentă! Ştiam deja că poţi face poză unui text, şi aplicaţia îţi traduce instant, dar acum am descoperit că au traducere live, adică tu pui telefonul deasupra unui text, şi îţi apare traducerea direct pe ecran. Plus că poţi downloada de acasă un anumit dicţionar, deci nu eşti dependent de internet. E fantastică tehnologia asta!

Ei bine, dar cu limba asta a lor nu prea ne-a ajutat. Pentru că nemţii folosesc cuvinte compuse. Adică leagă mai multe substantive ca să scoată un cuvânt nou. Ori aplicaţia nu îşi dădea seama. Aşa că uneori stăteam şi băgam manual câte un cuvânt, cu mult prea multe consoane, ca să înţelegem şi noi ceva.

În orice caz, prima dată când ne-am lovit de imposibiliatea limbii, a fost când am ajuns la pensiune, unde în curte erau semne cu parcare pe care scria “nur fur gaste”. Acum pe bune, nu-i aşa că sună a “nu e pentru oaspeţi”?? Ei bine nu, de fapt înseamnă “doar pentru oaspeţi”.

O altă experienţă amuzantă am avut când căutam parcare în Bad Ischl, şi la o intersecţie pe o plăcuţă erau trecute vreo patru parcări publice, iar în dreptul uneia scria “Frei”. Eu am sărit de colo (ca un bun copilot): hai să mergem la asta, că e gratuită! Desigur că nu era gratuită, Frei însemna doar că are locuri libere! De atunci ne-am amuzat tare de fiecare dată când am văzut Frei la câte o parcare.

Într-o altă zi, ne plimbam prin Hallstatt şi am văzut un semn pe care scria Schmuk şi o săgeată spre stânga. Nu erau traduse mai deloc în engleză semnele, şi respect asta, e ţara lor. Dar ce însemna schmuk şi de ce nu au adăugat un desen pe semnul acela? Am început să glumim că poate schmuck înseamnă “Cea mai tare chestie din locul ăsta, dacă nu o vezi ai venit degeaba. Şi mai e şi gratis”.

Până la urmă ne-am dus pe unde spunea semnul, şi am ajuns în port. Dar acum caut pe translate şi văd că înseamnă bijuterii……

Drumuri foarte bune

Drumurile lor sunt excelente, fie că vorbim de autostrăzi sau drumuri micuţe, pe care probabil umblă localnicii, dar gps-ul s-a gândit că poate vrem să le vedem şi noi. Serios, ne-a băgat la un moment dat pe un drum cu o singură bandă, printre sate, de trebuia să dăm înapoi dacă venea cineva din faţă, să ne băgăm într-un alcov.

De fapt de două ori am intrat pe astfel de drumuri. Şi sincer ne-au oferit cele mai frumoase peisaje!

Aşadar, drumurile sunt foarte bune şi bine întreţinute. Toate dungile sunt vopsite şi îngrijite, nu sunt pietricele pe drum, chiar dacă pe margine este pietriş, şi cum spuneam, nu îţi murdăreşti maşina când plouă.

Bike friendly

Sunt extrem de multe piste de bicicletă în zonă, chiar pe lângă drum, printre orăşele. Şi am văzut foarte foarte mulţi biciclişti. Cred că e o plăcere să te plimbi pe aici cu bicicleta!

De asemenea, ne-a impresionat cum oamenii nu au niciun stres şi îşi lasă bicicletele dezlegate. Sau cel puţin localnicii aşa fac. Eram în prima seară în Strobl, când am văzut o mare de biciclete lăsate singure, undeva lângă lac. Era un fel de spectacol pe lac, aşa că toată lumea se strânsese acolo. Şi cum ne uitam noi plăcut surprinşi, vine o tanti pe bicicletă, îmbrăcată în rochia tradiţională, cum altfel, se dă jos de pe ea aproape din mers, şi o lasă aleatoriu în faţa noastră, apoi merge mai departe spre lac.

E un sentiment de siguranţă foarte puternic acolo. Nu că în general am sta cu stres în vacanţe, dar acolo în zona Salzkammergut chiar a fost deosebit. În plus, un alt lucru care l-a liniştit pe Alex, au locuri de parcare foarte late, maşinile nu stau deloc înghesuite, şi nu prea există riscul să îţi lovească cineva maşina cu portiera. Maşinile de pe acolo erau destul de îngrijite, deci oricum nu cred că s-ar fi întâmplat.

Parcare cu plată

Cam peste tot am plătit pentru parcare. Nu am mai găsit paradisul din Spania, cu locuri publice de parcare gratuită. Şi nu sunt tocmai ieftine. În orăşelele mai mici costa cam 1-1.5€ pe oră. În Salzburg, însă, a fost şi 3€ pe oră, de am ajuns să plătim 11€ parcarea pentru câteva ore.

Sunt şi parcări în stradă, marcate, dar tot cu plată, trebuie să cauţi aparatul. Şi nu poţi sta mai mult de o oră şi jumătate acolo, sau cel puţin noi aşa am citit la câteva. La aceste parcări, seara după 6 poţi lăsa maşina gratuit. Asta am realizat noi când am vrut să plătim, şi ne spunea că pentru 50 de cenţi putem sta până mâine dimineaţă la 8 jumătate.

Majoritatea parcărilor au barieră şi îţi dau un bilet la intrare, cu care trebuie să te duci să plăteşti la aparat, înainte de a pleca. La altele, intri liber, dar trebuie să mergi la aparat şi să plăteşi în avans cât vrei să stai, lăsând apoi ticketul în parbriz. Aici de obicei prima jumătate de oră e gratuită. Dar tot trebuie să iei ticketul de jumătate de oră şi să îl pui în parbriz.

Eu eram un pic stresată cu parcarea, căci nu ştiam mereu dacă trebuie să plătim sau nu, stăteam cu ochii după aparate. Şi limba era de asemenea o barieră, nu înţelegeam mereu ce şi cum. Când am ajuns în Gartenau, ca să luăm telecabina pe masivul Untersberg, parcarea părea gratuită, aşa că am lăsat maşina acolo. Dar tot am stat cu stres, până am întrebat pe cineva dacă e gratuit. Şi era.

Dar Alex tot a găsit rost să râdă un pic de mine. Se tot auzeau nişte pocnituri la ceva distanţă, ziceai că cineva lansează artificii. Iar el mi-a zis, foarte serios, că acolo îi împuşcă pe cei care nu au plătit parcarea 😂.

Destul de scump

Am găsit totul destul de scump, dar nici nu ne aşteptam la altceva, căci nivelul de trai este destul de ridicat în Austria. De fapt cazarea nu a costat extraordinar de mult, am dat cam 60€ pe noapte. Şi mâncarea rezonabilă, cam 13€ un fel cu şniţel şi garnitură.

Ce a costat foarte mult au fost atracţiile. 30€ de persoană ca să vizităm mina din Hallstatt, 27€ Salzburgcard (dar cu el am economisit foarte mulţi bani), 40€ ca să urcăm pe Dachstein la 3000 de metri. Toate preţurile sunt de persoană. Am cheltuit cam 250€ pe atracţii. În niciun caz nu ne pare rău, am trăit cele mai minunate aventuri! Abia aştept să îţi povestesc! Dar nu mai cheltuisem atât de mult pe atracţii de când am fost la Londra.

Austriecii ştiu să facă turism!

În concluzie, dacă ai reuşit să ajungi până aici, căci văd că am scris din nou un articol kilometric, îţi las concluzia noastră. Austriecii ştiu al nabii de bine să facă turism!

Da, au nişte locuri cu totul splendide, peisaje minunate, sătuce de basm, atmosfera e toată aici. Dar cu toate astea au făcut eforturi ca să ofere turiştilor experienţe! La mina de sare din Hallstatt, cea mai veche din lume, au construit o întreagă poveste, am aflat cum s-au format zăcămintele de sare şi cum sunt exploatate, ne-am dat pe tobogane din lemn ca minerii, am mers cu trenuleţul ca să ieşim din mină, iarăşi ca minerii, la ieşire ne-au oferit două solniţe mici ca amintire. A fost o experienţă completă.

Au telecabine şi funiculare pe fiecare munte, care funcţionează impecabil şi te urcă până la 2000-3000 de metri în câteva minute. Au construit platforme spectaculoase la înălţime, ca să vezi priveliştile cât mai bine, şi să îţi faci nişte kick-ass selfies. Au Salzburgcard, primul card turistic pe care l-am întâlnit care merită toţi banii, poţi vizita cu el toate atracţiile turistice principale din oraş, care altfel costă foarte mult. În general, cardurile astea turistice îţi permit să vizitezi mai degrabă atracţii secundare.

Chiar şi în Strobl, micul orăşel unde ne-am cazat, am primit un Strobl guest card, cu reduceri la diverse atracţii din zonă. Există şi un Salzkammergut card, care de asemenea îţi oferă reduceri la multe atracţii din toată regiunea.

Dor şi planuri de revenire

Sunt nişte oameni minunaţi austriecii ăştia. Au exploatat foarte bine zona, în favoarea noastră, a turiştilor. În plus, i-am găsit foarte calzi şi amabili. De fapt, extrem de amabili! Răceala germanilor este legendară, si mă aşteptam să o resimţim şi în Austria. Deşi citisem despre ei că sunt foarte drăguţi. Aşa că nu ştiam la ce să ne aşteptăm, dar ne-a plăcut mult de ei.

Nu au vigoarea din sud, acel sangre caliente pe care îl găseşti la italieni, spanioli sau portughezi. Dar au extrem de mult bun simţ, sunt foarte dornici să te ajute, şi mai scoţi uneori şi câte o glumă de la ei.

Am petrecut nişte momente incredibile în Austria, printre cele mai frumoase de până acum! Iubim toate călătoriile, dar aici am trăit ceva cu adevărat special, ce ne-a mişcat foarte mult. Visăm cu ochii deschişi să ne retragem pentru câteva luni în munţii aceia, să trăim ca Heidi, să alergăm pe pajişti şi să inspirăm aer curat cât e ziua de lungă. Învăţăm noi şi germana. Bitte. Danke. Guten morgen. Apfelstrudel. Knoblauchbrot. O luăm încetişor.