– Coldplay, Coldplay, Coldplay! îmi amintesc şi acum că mai era puţin şi trebuia să intre băieţii pe scenă, se încinseseră spiritele, ardeam de nerăbdare, şi începusem să îi chemăm.
Am dat astăzi peste un citat foarte potrivit: „music is what feelings sound like”. Nu ştiu cum trăiesc alţii muzica, dar pe mine mă bagă şi mă scoate din tot felul de stări, de la o clipă la alta. Aşa s-a întâmplat la concertul Coldplay! Am fost să îi vedem la Londra în iunie 2016, la primul din cele patru concerte pe care urmau să le susţină pe Wembley, în cadrul A Head Full of Dreams Tour. Am scris la momentul acela pe facebook că mi-am creat cea mai frumoasă amintire de până atunci, şi încă susţin asta! Au făcut un show extraordinar, o explozie de culoare şi lumini, a fost ceva cu adevărat unic!
Bilete surpriză la Coldplay
În februarie m-am hotărât să îi fac o surpriză lui Alex, şi am cumpărat biletele la concert. Ador să fac surprize!! Doar că îmi e tare greu să le ţin secret! Voiam să aştept să vină biletele şi să i le dau direct, fără să îi zic nimic. În seara aceea, când ne-am văzut, aproape am înnebunit încercând să nu mă dau de gol! Eram în maşină, mergeam spre casă, şi el îmi spunea că abia aşteaptă să mai mergem în vacanţă, că mai e atât de mult până în august-septembrie, când urma să mergem în Grecia…. cred că deja îţi imaginezi cum eram în dreapta lângă el, muşcându-mi pumnii ca să nu spun ceva!! A fost un tur de forţă pentru mine!! Oricum, am rezistat şi nu i-am spus, dar a doua zi am intrat pe site să văd când se livrează biletele, că nu ştiam cât o mai puteam duce în felul ăla. Şocată am văzut ca nu e o dată fixă, dar că o să se livreze cu puţin înainte de eveniment. Wait, whaaat? Nu pot rezista până atunci cu secretul! Îmbătrânesc 20 de ani! Aşa că am printat rezervarea la concert şi i-am dat-o în seara aceea, un cadou timpuriu pentru ziua lui din martie. Mare bucurie mare 😀.
Până la concert ne-am pregătit temeinic, am luat bilete de avion şi cazare, şi am început să ascultăm piesele de pe ultimul lor album, pe care îl promovau în turneu, A Head Full of Dreams. Înainte de asta eu nu eram mare fană Coldplay, ştiam de ei, ştiam hiturile lor de pe la radio, făceam mişto cu Alex când venea „Paradise” în playlist în maşină, pentru că ne amintea mereu de meme-ul cu papagalul 😅.
El era deja fan destul de mare. E oricum mult mai connoisseur în materie de muzică decât mine. După ce am cumpărat biletele eu am început să ascult numai şi numai Coldplay! Şi m-am îndrăgostit maxim de muzica lor! Dar mai ales de noul album!!
A Head Full of Dreams este al şaptelea album al formaţiei, lansat în decembrie 2015. Chris Martin, solistul, a spus că au incercat să facă ceva foarte colorat si vesel, care să te facă să baţi ritmul cu piciorul. Vai şi cum au reuşit! Au imaginat un caleidoscop colorat cu vise şi iluzii, şi l-au transpus pe portativ!
În sfârşit pe Wembley
„Oh I think I landed where there are miracles at work” spun ei în melodia A Head Full of Dreams, şi exact aşa ne-am simţit când am ajuns pe Wembley! Lumea deja se strângea pe stadion, plutea entuziasmul în aer, noi obosiţi după o zi de umblat prin oraş ne bucuram să stăm jos în sfârşit, şi ne tot aranjam brăţările la mâini. Ştii de brăţări, nu 😀? A fost o experienţă inedită!! Or mai fi făcut-o şi alţii, nu ştiu, dar mi s-a părut extrem de original. Văzusem filmuleţe din concertele lor de prin America de Sud şi ştiam la ce să ne aşteptam, dar tot a fost fantastic! Din păcate nu era întuneric complet atunci când a început concertul, însă nu mai contează, a fost ultra spectaculos!
Când în sfârşit au intrat pe scenă, după ce în introducere au difuzat faimosul discurs al lui Charlie Chaplin, publicul a intrat în delir!!! Pe ritmurile melodiei „A Head Full of Dreams” se aprindeau brăţările la unison, era o explozie de culoare peste tot în jur, şi simţeam că suntem un mic univers departe de lumea de afară, un univers cu multă pace, veselie şi iubire, în care orice este posibil! O lume plină de visuri devenite realitate! Cred că de asta am rămas atât de impresionată, părea că am căzut down the rabbit hole şi am aterizat in Ţara Minunilor!
Băieţii au cântat impecabil, sunetul era ideal, melodiile au venit una după alta, ba mai săltăreţe, ba mai liniştite şi romantice. Publicul cânta împreună cu ei. Era incredibil când ne lăsa doar pe noi să cântăm, refrenul de la The Scientist de exemplu. Un stadion întreg răsuna într-un singur glas, 75 de mii de suflete respirau în acele clipe pe acelaşi ritm… Nobody said it was easyyyy…
Printre melodiile lor cele mai cunoscute mai cântau şi piese de pe albumul nou. În afară de Adventure of a Lifetime, Hymn for the Weekend şi Up&Up, pe care deja le promovaseră, publicul nu era foarte familiar cu melodiile noi, şi foarte puţini cântau alături de ei. Noi eram acolo pe baricade şi cântam… după ce ascultasem încă din februarie melodiile în maşină, deja le ştiam şi le adoram!
E o încărcare fantastică de energie în momentul în care cânţi… sau mai degrabă urli.. Am experimentat asta la sală, e un instructor care ne încurajează să strigăm în timpul orei, de obicei numărul de repetări rămase. Şi când simţi că nu mai poţi, ţi se taie picioarele, şi mai trebuie să faci încă opt genoflexiuni, cu bara cu greutăţi în spate, crede-mă că dacă urli din toţi plămânii 8.. 7.. 6.. nici nu te mai gândeşti şi le faci, te încarci cu o energie fenomenală.
Aşa era şi aici.. Cântam din toţi rărunchii şi eram high cu energie! E atât de bine să cânţi la concerte, eşti complet acoperit de muzică, nu te auzi, şi ai impresia că îţi iese perfect fiecare notă 😀. Şi ce dacă aveam locuri pe scaune? Am stat mai mult în picioare, cântând şi aplaudând, sărind pe ritmul psihedelic al melodiilor şi lumina sincronizată a brăţărilor. La un moment dat, la îndemnul lui Chris Martin, ne-am lăsat cu toţii pe vine, şi când a dat semnalul am ţâşnit în sus, şi am ţinut-o aşa într-o săritură până la finalul meodiei! Mi-a spus Alex mai târziu că se cutremura toată tribuna!!
Coldplay şi un roller coaster de emoţii
Un moment care mi-a tăiat rasuflarea a fost pe Adventure of a Lifetime! De fapt tot spectacolul de pe Adventure of a Lifetime a fost excepţional, de departe preferatul meu! La un moment dat în melodie cântă „now I feel my heart beating, I feel my heart underneath my skin, and I feel my heart beating, oh you make me feel, like I’m alive again”. Şi când a cântat „I feel my heart beating”….. brăţările au inceput să pulseze toate la unison ca un ritm cardiac…. Era deja întuneric, şi brăţările luminate în toate culorile se distingeau foarte bine. Părea că stadionul a prins viaţă, respiră şi are puls, în clipa aceea…… A fost incredibil!! Pe filmul de mai jos, o compilaţie cam nereuşită a filmărilor noastre de la concert (nereuşită pentru că nu mă puteam abţine să nu sar in sus, şi de unde stabilizator de imagine pe telefon?!) o să vezi momentul, şi o să mă auzi pe mine exclamând Oh-my-God!
Show-ul a fost de excepţie, pe de o parte datorită brăţărilor luminoase, care se aprindeau ritmic în funcţie de melodie (la Sky Full of Stars erau toate albastre, iar în întunericul ce se lăsase stadionul chiar părea un cer înstelat, la Fix You erau toate galbene, păreau nişte lumânări aprinse şi cântam cu toţii „Lights will guideee you home…”, la Adventure of a lifetime erau toate culorile posibile). Pe de altă parte datorită spectacolului de lumini şi artificii de pe scenă, care făcea atmosfera să vibreze şi sunetul să prindă un contur vizual. Dar au fost şi tot felul de alte elemente colorate, la începutul concertului au explodat confetti pe prelungirea scenei, chiar deasupra oamenilor, pe Adventure of a Lifetime au lansat nişte baloane mari colorate în public, şi erau pasate de la unii la alţii. Trebuie să vezi poza asta! Sau asta şi asta, de la spectacole de prin SUA. Ca să nu mai spun de energia de care au dat dovadă toţi membrii trupei şi pe care au reuşit să o transmită atât de bine. Mă întreb ce simţeau ei în acele momente… Cu public de zeci de mii de oameni care le ştiu şi le cântă versurile.. Cred că e o senzaţie fantastică ce provoacă multă adrenalină!
Un moment amuzant a fost când Chris şi-a prezentat colegii de trupă, despre baterist a spus că probabil îl recunoaştem din Game of Thrones (a jucat un muzician in episodul The Red Wedding 😄), că este raţionalul trupei, şi că ei toţi de fapt lucrează pentru el, despre altul spunea că e atât de frumos încât ar putea apărea lunar pe coperta Men’s Health, şi că nu ştie de ce mai stă în Coldplay 😄.
M-au surprins tare plăcut când au cântat Amazing Day, o melodie de pe noul album, care a devenit melodia noastră de cum am ascultat-o prima dată! Nu o ştia aproape nimeni, dar noi o cântam îmbrăţişaţi, a fost o surpriză tare frumoasă. Cu versuri ca „we sat on a roof, named every star, shared every bruise and showed every scar”, „you showed me a place where you can be what you are” inspiră o relaţie reală, cu defecte şi imperfecţiuni, şi cu acceptarea acestora. Aşa că da, a devenit natural melodia noastra 😊.
Extrem de impresionant a fost omagiul pe care i l-au adus lui Muhammad Ali, care se stinsese din viaţă de puţin timp. La finalul melodiei Everglow, pe care Chris a cântat-o singur, din voce şi pian, pe o scenă mică în mijlocul stadionului, au difuzat un clip cu Ali, un om atât de excepţional. Spunea, la finalul unui meci din 1977, că Dumnezeu îl urmăreşte şi că nu îi pasă dacă pierde sau câştigă, vrea să ştie doar cum ne purtăm unii cu alţii, şi ce facem ca să ne ajutăm. „So I’m going to dedicate my life to using my name and popularity to helping charities, helping people, uniting people…..we need somebody in the world to help us all make peace. So when I die, if there’s a heaven, I want to see it.”. Mă emoţionează şi acum foarte tare..
Orice început are şi un sfârşit..
La final am plecat cu toţii de pe stadion, 75 de mii de oameni ne îndreptam spre staţia de metrou. Englezii au fost foarte organizaţi, lăsau oamenii să treacă în grupe la metrou, ca să nu se creeze haos. Eram opriţi din când în când la o barieră improvizată, şi erau poliţişti pe margine, care asigurau ordinea. Unul dintre ei a fost atât de simpatic, ne-a pus muzică de la telefon pe staţie, ca să nu ne plictisim! Dar a văzut că nu funcţionează prea bine, şi când treceam prin dreptul lui l-am auzit zicând „they need something to sing-along”. La câteva minute, în urma noastră, se auzeau ritmuri de YMCA şi oamenii cântau, dansau şi se distrau copios 😄.
Pentru că eram cu toţii încă în starea de iluzie şi cu mintea full of dreams, începeam uneori să cântăm refrenul cu ooooh-oooh-oh de la Viva la Vida! Era aşa frumos! Eram cu toţii uniţi de experienţa halucinantă prin care trecusem.
Am pus mai jos filmările noastre de la concert. Cum ziceam, nu m-am putut abţine şi ori săream cu telefonul în mână, ori băteam din picior, făceam eu ceva ca să simt ritmul! Aşa că fie cu iertare, nu aruncaţi cu roşii 😆.
Şi… bonus! Dacă ai reuşit să citeşti tot articolul ai o surpriză la final! 😀
Pentru că Game of Thrones + Coldplay = Love, uită-te la filmul de mai jos! Poate ştiai de el, e o colaborare între Coldplay şi actorii din serial pentru un proiect caritabil. Coldplay sunt renumiţi pentru implicarea lor filantropică, îşi donează 10% din câştiguri pentru cauze sociale, şi susţin multe concerte caritabile.
Filmuleţul, un fel de „Game of Thrones The Musical – Making Of”, este incredibil de amuzant, 12 minute eşti pe jos! Nu ne asumăm nici o criză de râs scăpată de sub control! 😆
Lasă un comentariu