Fotografie de SBA73 / CC BY-SA 2.0 – Capodoperele lui Gaudi în Barcelona
Operele lui Gaudi dau savoare Barcelonei. Mozaicul colorat, aerul jucăuş, liniile neregulate şi formele fluide ale construcţiilor proiectate de el fac din Barcelona cel mai fermecător oraş din lume! Cel eu aşa îl văd, sunt pur şi simplu înnebunită după spiritul barcelonez!
Clipe magice în Barcelona
Eu mai fusesem în Barcelona, şi de atunci devenise oraşul meu preferat. El mai fusese în Spania şi îi rămăsese în suflet. Ştiam că va fi o vacanţă reuşită când ne-am cumpărat biletele! Reuşită şi mult aşteptată!
Am petrecut cinci zile fabuloase în oraşul-muzeu. Până acum e vacanţa mea preferată cu el. Nici nu ştiu clar să spun de ce.. Poate pentru că am dat de soare şi căldură la începutul lui februarie, când în Bucureşti era încă ger, poate datorită spaniolilor veseli, a mâncărurilor bune, jamon peste paella peste jamon, stropite toate cu sangria. Poate au fost de vină reducerile, ne-am întors acasă cu mai multe kilograme decât plecasem (în valiză!), nu am rezistat şi am dat iama în magazine. Poate pentru că în ultima zi nu aveam program şi ne-am dus pe faleză să bem o cafea, am stat la câţiva metri de mare, pe ritmul valurilor şi încălziţi de razele soarelui. A fost un moment magic, probabil şi pentru că nu mai văzusem marea de câţiva ani şi îmi era dor..
Poate şi pentru că am pătruns un pic în lumea lui Gaudi. Cu arhitectul după mine am gustat altfel această experienţă. El observa o mulţime de detalii, îmi explica tehnici de construcţie şi de structură, evidenţia dificultatea de a face anumite finisaje. Ne-am îndrăgostit amândoi de operele atât de sofisticate ale lui Gaudi.
Antoni Gaudi
Trencadis la Casa Batllo, tehnică promovată de Gaudi
Gaudi a fost un arhitect catalan ce a trăit între 1852 şi 1926. Da, a început lecţia de istorie, treci în bancă şi ia notiţe 😃! Munca i-a fost influenţată de
marile lui pasiuni: arhitectura, natura şi religia. Era foarte atent cu fiecare detaliu al operelor sale, şi a integrat în proiecte ceramica, vitraliile, fierăria forjată şi tâmplăria. De asemenea, a introdus noi tehnici de tratare a materialelor, cum ar fi trencadis, care folosea resturi de ceramică. Este vorba de celebrul mozaic de ceramică ce ne duce cu gândul la Spania, Barcelona şi Gaudi.
– Awwww mi-ai adus pisici Gaudi! a exclamat o prietenă când i-am dăruit două pisici mozaicate aduse din Barcelona, pentru că tocmai fusese ziua ei. La asta mă refer când zic că e faimos mozaicul. Pisici Gaudi!! M-a dat pe spate şi mi-a rămas în minte expresia 😂.
A făcut parte din mişcarea modernistă, însă lucrările sale au depăşit modernismul de masă, culminând într-un stil organic, inspirat de forme naturale. Stai doar să îţi povestesc despre Casa Batllo!! Rareori desena schiţe, prefera în schimb să creeze modele tridimensionale şi să le modeleze pe loc.
Operele cele mai faimoase ale lui Gaudi sunt toate în Barcelona: Parcul Guell, Casa Batllo, Casa Milla (sau La Pedrera), şi mai ales Sagrada Familia, care este o minunăţie, mi se face pielea de găină numai când o menţionez! Ţi-aş povesti un pic despre fiecare („un pic” s-a transformat într-un articol de 2400 de cuvinte.. Oops, I did it again.. nu sunt capabilă să scriu articole scurte!).
Sagrada Familia
Sagrada Familia e o biserică fabuloasă, a cărei construcţie a început în 1882, iar Gaudi a fost implicat în proiect din 1883, şi a schimbat complet planurile iniţiale. Construcţia s-a derulat foarte încet, pentru că depindea de donaţii private, şi la moartea lui Gaudi, în 1926 (a murit călcat de un tramvai chiar în Barcelona), mai puţin de un sfert din proiect era complet. În 2010 s-a ajuns la jumătate, şi se anticipează că va fi gata în 2026, când se vor celebra 100 de ani de la moartea arhitectului. În pozele de mai jos poţi vedea cât mai aveau de construit când am fost noi, la începutul lui 2016 (partea închisă la culoare din machetă este construită, iar cea deschisă mai este de construit), şi cum va arăta biserica la final.
Am rămas fascinaţi de construcţie, şi ne-am luat ghid audio care ne explica la fiecare pas cum au fost concepute detaliile. Am aflat astfel că întreaga clădire e gândită să fie în armonie cu natura, coloanele din interior au structura unor copaci, cu ramuri şi noduri, pentru a îţi da sentimentul că eşti într-o pădure, la baza unor coloane sunt ţestoase, scările au formă de cochilie, iar turlele de pe acoperiş par să aibă o grămăjoară de struguri deasupra. E multă culoare şi lumină înăuntru, sunt o mulţime de ferestre, iar vitraliile pictate în diverse culori dau o atmosferă diferită în funcţie de momentul zilei şi a direcţiei de unde bate soarele. Dacă te uiţi pe tavan vei vedea cum lumina îţi aminteşte de lumina soarelui care pătrunde printre copaci în pădure! E magic!
Dacă îţi iei ghid audio afli detalii şi despre cele două faţade construite, cea a Naşterii şi cea a Patimilor lui Hristos (Passions facade). Pe faţada Naşterii sunt sculptate scene cu cei trei magi, cu naşterea lui Iisus în iesle, şi este orientată spre Răsărit, astfel este luminată dimineaţa şi e considerată un motiv de bucurie, fiind plină de înflorituri sculptate. Faţada Patimilor în schimb conţine scene din moartea şi învierea lui Hristos, e foarte austeră, cu linii drepte şi blocuri mari de piatră, cu oameni traşi la faţă, şi e orientată spre apus, lumina soarelui creând tot felul de jocuri de umbre. Cele două faţade sunt lateralele bisericii, urmează să se mai construiască şi cea de la intrare, faţada Gloriei.
După ce am fost fascinaţi de Sagrada în sine, în continuare ne-a fascinat istoria ei! Într-o clădire alăturată este organizat atelierul în care se lucrează la diverse concepte ale Sagradei, sunt fotografii din mai multe stadii ale construcţiei, machete foarte detaliate, şi mecanisme care explică modul în care s-a ajuns la crearea mai multor forme din biserică. Este foarte multă geometrie în această construcţie, şi e extraordinar să vezi cum Gaudi a concepute coloanele, elipsele din vârful coloanelor, tavanul!
Ştiai că în timpul Războiului Civil din Spania (1936-1939) au fost incendiate planurile pentru Sagrada Familia? Sau mai degrabă machetele construite de Gaudi, pentru că rareori lucra cu planuri desenate. Eu habar nu aveam.. Ce vedem că se construieşte astăzi este rezultatul muncii a multor arhitecţi, care din 1940 încoace încearcă să reconstruiască viziunea lui Gaudi, din bucăţile rămase în urma focului din acele machete originale. Unii sunt reticenţi şi consideră că Sagrada de azi s-a îndepărtat mult de ce plănuise Gaudi, şi că nu ar trebui să fie considerată simbol al oraşului. Eu cred că e o construcţie extraordinară, şi că s-au luat măsuri pentru replicarea cât mai exactă a planurilor originale.
Cred că am petrecut mai mult timp în atelier decât în Sagrada. Alex studia cu atenţie fiecare informaţie, fotografia tot ce prindea, ador să îl văd aşa entuziasmat! Încă ceva ce ni s-a părut foarte interesant în munca lui Gaudi, a fost tehnica lui de modele la scară inversate, cu lanţuri sau sfori cu greutăţi! Se ştia deja că un arc optim urmează o curbă catenară inversată, de exemplu un lanţ care atârnă. Şi el folosea această tehnică. Îi lua ani întregi să construiască un astfel de model inversat, dar asta îi permitea să fie mai flexibil în explorarea designului organic. Apoi, ca să vizualizeze forma reală a clădirii, plasa o oglindă sub model, sau îi făcea o fotografie.
Casa Batllo
Aaaahhh unul dintre locurile mele preferate, Casa Batllo!! Iarăşi m-am entuziasmat! E o poveste casa asta! O poveste din aceea cu cavaleri şi dragoni!
Casa a fost construită în 1877, dar renovată şi regândită de Gaudi în 1904, la cererea familiei Batllo. Josep, capul familiei, şi-a dorit un arhitect care să proiecteze o casă unică, ce va ieşi în evidenţă prin îndrăzneală şi creativitate! Boy oh boy and did he do it!! 😀
Casa, care se mai numeşte Casa oaselor, are un design visceral, scheletic şi foarte organic. În special parterul este deosebit datorită liniilor neregulate, a ferestrelor ovale, a pietrei lucrate fluid şi neted. Mare parte din faţadă este decorată cu bucăţi de ceramică spartă (trencadis), la bază cu nuanţe aurii-portocalii, iar spre vârf verzi-albăstrui. Acoperişul este arcuit şi seamănă cu spatele unui dragon. O teorie populară este că turla din stânga, cu cruce deasupra, ar fi lancea Sfântului Gheorghe, patron spiritual al Cataloniei, care a fost înfiptă în spatele dragonului.
Casa Batllo aparţine acum urmaşilor familiei Batllo, care au restaurat-o şi au deschis-o publicului în 2002, când s-a bucurat de un succes neaşteptat. Ceea ce mi-a plăcut extrem de mult a fost turul pe care l-au organizat! Depăşind clasicul ghid audio, la intrare primeşti un smartphone cu o aplicaţie de realitate augmentată, care îţi permite să vezi cum erau decorate camerele la începutul secolului 20. Îndrepţi telefonul spre şemineu de exemplu, el detectează exact unde eşti, şi apoi acţionează ca o poză 360, în care apare realitatea din jurul tău, plus mobilierul şi decoraţiunile de acum 100 de ani, aşa cum erau când casa era funcţională! Plus audio ghid!
Cel mai deosebit este „etajul nobil”. Aici totul este foarte fluid, nu vei găsi o linie dreaptă, şi e în întregime inspirat din natură. De exemplu, scara de la intrare se aseamănă cu spatele unei reptile, iar pe pereţi par să fie solzi. Şemineul are formă de ciupercă şi e nemaipomenit! De la audioghid am aflat că cel mai probabil era un loc de întâlnire pentru tineri îndrăgostiţi, sau mai degrabă un spaţiu de făcut curte. De-a stânga şi dreapta şemineului sunt prevăzute două băncuţe, una de două persoane şi una de o persoană. Pentru că fetele singure nu aveau voie să umble neînsoţite, era prevăzut un loc şi pentru însoţitoare.
Salonul de petreceri e fabulos şi el! Are ferestre largi spre Passeig de Gracia, un bulevard foarte prestigios la începutul secolului trecut. Era un semn de statut pentru oaspeţii veniţi în vizită faptul că puteau fi văzuţi din bulevard. Geamurile erau prevăzute cu nişte fante de aerisire, ceva nou pentru acea vreme. Tavanul e.. am rămas fără epitete!! Serios, uite cum e tavanul ăsta!!
Desigur că s-a găsit Alex să spună că e tare greu să găseşti mobilier pentru aşa o casă, care nu are nici măcar un perete drept. Smartmouth! 😄
Casa interioară a scării e albastră, trecând de la nuanţe închise la deschise, dându-ţi senzaţia că te afli în ocean! Lemnul e sculptat în nişte forme nemaivăzute. Iar pentru unele clanţe Gaudi însuşi a făcut mulajul, după amprenta mâinilor sale, pentru că dorea ca senzaţia să fie una naturală atunci când puneai mâna pe clanţă. Ne-au mai plăcut acoperişul, cu „dragonul” decorat cu trencadis şi şemineele colorate, coridoarele arcuite, câteva piese de mobilier semnate de Gaudi însuşi. Şi uite aşa am petrecut câteva ore de vis!
Casa Batllo, Gaudi – Poză la balcon
A, să nu uit, la un moment dat ne plimbam printr-un coridor, şi o fată ne-a luat deoparte, ne-a scos pe o uşă şi ne-a zis să ne uităm la cameră. Până să ne dezmeticim, o cameră suspendată ne-a făcut o poză pe balconul cel mai de sus al clădirii. Abia după aceea ne-am dat seama ce s-a intâmplat, mă mir că am reuşit să zâmbim în poză.
La Pedrera (Casa Mila)
Din păcate nu am apucat să vizităm Pedrera, a rămas pentru următoarea excursie. Da, ne gândim deja la următoarea excursie, pentru că imediat cum a pus piciorul în Barcelona, Alex m-a întrebat când mai venim aici! Dar îţi povestesc puţin despre Pedrera.
A fost construită între 1906 şi 1912 pentru omul de afaceri Pere Mila i Camps, şi a fost foarte controversată la vremea aceea din cauza faţadei de piatră ondulată şi a balcoanelor din fier forjat răsucit. Foarte inovativ pentru vremea aceea era şi garajul subteran.
Gaudi a gândit casa ca pe o curbă continuă, atât la interior cât şi la exterior, incluzând multe elemente geometrice dar şi legate de natură. Cel mai impresionant este acoperişul, plin de luminatoare, ventilatoare şi coşuri de fum. Toate aceste elemente au roluri arhitecturale specifice, dar pentru că au fost decorate cu calcar, sticlă sau bucăţele de marmură, au devenit adevărate opere de artă. Unul dintre coşurile de fum este acoperit cu bucăţi de sticlă. Se spune că Gaudi l-a decorat el însuşi la o zi după inaugurarea clădirii, folosindu-se de sticlele goale de la petrecere! A fost restaurat cu funduri de sticle de şampanie de la începutul secolului 20.
Fotografie de Chris / CC BY-SA 2.0 – Acoperişul proiectat de Gaudi de pe la Pedrera
Cel mai cool zvon este că George Lucas s-a inspirat după coşurile de fum de pe Pedrera pentru Storm Troopers! 😃
Parc Guell
În crearea parcului Guell Gaudi şi-a dezlănţuit geniul arhitectonic şi a pus în practică multe soluţii structurale inovative, care aveau să devină simbolul stilului său organic. Contele Eusebi Guell şi Gaudi au gândit acest parc în interiorul unui parc natural. Iniţial au vrut să îl dezvolte ca ansamblu de locuinţe, dar când nimeni nu a fost interesat de locuinţa construită ca showroom, Gaudi a cumpărat-o şi s-a mutat cu familia sa în ea, iar proiectul a picat. Acum casa a devenit Gaudi House Museum, şi se poate vizita contra unei taxe.
Construit între 1900 şi 1914, parcul a devenit ulterior grădină municipală. Punctul central este terasa principală, înconjurată de o bancă lungă şi ondulată, în formă de şarpe de mare. Mare parte a băncii nu a fost lucrată de Gaudi, ci de colaboratoarea lui, Josep Maria Jujol, care a participat la multe dintre proiectele sale.
E o atmosferă foarte boemă în parc.. Am surprins dansatori de flamenco, sau cântăreţi la chitară spaniolă.. Ahh mă simţeam exact ca în Vicky Cristina Barcelona… Îndrăgostită până peste cap! Căsuţele de la intrare par de turtă dulce, panorama deasupra Barcelonei e uimitoare, şi parcul în general e foarte verde şi romantic. Sau poate mi se pare, pentru că ascult acum chitară spaniolă pe youtube… Noi am prins o zi splen-di-dă şi ne-a plăcut la nebunie!
Gaudi a fost un geniu al vremii sale. The heck, chiar şi dacă ar fi trăit în secolul ăsta tot ar fi fost atât de inovatoare ideile lui! Şi-a lăsat amprenta nu numai pe spaţiile pe care le-am enumerat mai sus, dar în toată Barcelona. E minunat, e de poveste, a creat o altă lume pentru care îi sunt foarte recunoscătoare.
Mă bucur că am scris articolul ăsta, m-a făcut să realizez cât de dor îmi e de acest oraş!
Lasă un comentariu