Când călătoreşti mult începi să aduni o mulţime de amintiri numai bune de povestit la un ceai cu prietenele, o masă în familie, sau la un vin fiert împreună cu iubitul într-o seară friguroasă de iarnă. Sau oricare combinaţie dintre cele menţionate! Beau şi prietenele vin fiert, că doar asta făceam când am declanşat alarma de gaze de n-şpe ori într-o singură seară! 😋
Ca orice călătoare serioasă, de fapt ca orice călătoare foarte neserioasă, cu prieteni la fel de neserioşi, am adunat o mulţime de poveşti amuzante din călători!! 😃 Ia de citeşte!
Citește și:
Capricii
Eram o dată în drum spre Genova, într-un business trip. Aveam escală la Roma, aşa că după câteva ore de aşteptare m-am dus spre avionul următor şi am trecut pe la controlul documentelor. Am nimerit un italian care a intrat în vorbă cu mine. Şi ştii cum sunt italienii, fermecători din fire. Îmi zice:
– Ştii ce se spune la noi în Italia? Ogni riccio e un capriccio!
Adică fiecare cârlionţ e un capriciu! Mi s-a părut foarte amuzant! 😂
Ne mutăm în Grecia
Când am fost în vară în Halkidiki ne-am relaxat foarte mult. Ne-am bronzat, ne-am plimbat, am mâncat bunătăţi şi ne-am reconectat. La un moment dat, după cină ne-am oprit să mâncăm nişte baklava la un local care avea numai deserturi. Stăteam pe terasă şi ne bucuram de moment. Deodată a tras un taxi lângă noi, un merţan. Stătea Alex şi se uita la şofer, se gândea că ăla are un merţan, şi că el nu are.. Si îmi zice hai să ne mutăm în Grecia, că el se face taximetrist!
– Ok… tu te faci taximetrist, dar eu ce fac..?
– Tuuuu… te angajezi aici la patiseria asta!
– Hahaa, să fac ce? Că nu prea le am cu gătitul..
– Te duci şi faci ce ştii tu mai bine. Te plimbi în bucătărie printre ei şi îi întrebi “siiiigur ai pus destul zahăr?” sau “siiigur ai amestecat suficient?”
Săracul e traumatizat că tot timpul fac asta cu el: sigur trebuia să facem stânga? sigur putem băga asta la cuptor? Nu e că nu am încredere în el, dar aşa sunt eu, control freak 😀. Oricum, când am vorbeam despre ce super-puteri avem fiecare, într-o seară după ce am văzut ultimul X-Men, am stabilit că super-puterea mea este de a pune la îndoială deciziile celorlalţi! 😃
Turnul înclinat
Eram în Bologna, tot într-un business trip, chiar anul ăsta. M-am plimbat eu puţin prin oraş când am ajuns, toate bune şi frumoase. După câteva zile eram la prânz cu colegii italieni, care făceau mişto de inginerii care au făcut turnurile astea de s-au înclinat, de exemplu cel din Pisa. Vorbeau de ei cum vorbim noi de “Dorel”, la modul “a văzut că începe să se încline, a adaptat structura de rezistenţă, dar tot nu s-a lăsat şi l-a terminat” 😂. Şi au menţionat şi despre turnul înclinat din Bologna, din centru. Eu am rămas perplexă în mintea mea, căci nu îl văzusem. La exterior eram toată un zâmbet, doar nu era să mă dau de gol.
În ziua aceea am ieşit din nou la plimbare prin centru cu un coleg. I-am zis că eu nu am văzut nici un turn înclinat, el a zis că nici el. Hai să mergem să îl căutăm, atunci. Ajungem noi în centru, vedem cele două turnuri, din unghiul ăsta nu se vedea care era înclinat. Aşa că am început să facem pariuri! 😀 Când am ajuns lângă ele am observat într-adevăr că unul dintre ele, cel mai mic, era foarte înclinat, după cum se vede în pozele de mai jos.
Ce e foarte trist este că o data ajunsă acasă îi arătam lui Alex pozele, şi dau de poza asta, făcută în prima zi……. În care se vede atât de clar înclinarea… şi pe care eu nu o observasem! 😂
Animale
Eram în road-tripul american, plecasem din Vegas în dimineaţa aceea şi ne îndreptam spre Grand Canyon, iar pe drum ne-am oprit la Hoover Dam. La intrare era un soi de paznic, care s-a uitat rapid prin maşina în care eram 5 oameni.
– Any animals in the car? întreabă paznicul tacticos. La care fostul meu cumnat, care era la volan, îi răspunde serios:
– No, just party animals! Am pufnit în râs instant cu toţii!! 😂 Paznicul nu a fost impresionat şi ne-a lăsat să trecem. 😁
Şarmantele
De data asta eram în Bruxelles cu prietenele mele. O rupeam toate în puţina franceză pe care o ştiam, vorbeam numai tâmpenii, dar ne amuzam copios! Într-una dintre zile a trecut un tip pe lângă noi şi ne-a zis “vous etes tres charmantes”. French catcalling at it’s best! Atât ne-a trebuit!! Restul vacanţei am ţinut-o cu nous sommes tres charmantes, la care mai adăuga fiecare ce ştia, nous sommes tres charmantes dans la campagne, sau nous sommes tres charmantes pour aujourd’hui! 😅
Râsu’-plânsu’
Când eram în Thassos am închiriat un Suzuki Jimny foarte simpatic cu care să ne plimbăm în stil 4×4 pe insulă. Pentru băieţi a fost mega distractiv, pentru fete, inclusiv eu desigur, a fost mega panică, pentru că ne plimbam pe drumuri înguste, cu râpe în lateral, cu rampe şi pante abrupte, nu eram deloc în largul meu. În orice caz, am ajuns cu bine înapoi seara, am lăsat maşina la firma de unde o închiriasem, şi cheia sub preş sau așa ceva, cum convenisem, pentru că nu mai era nimeni acolo.
Ajunşi la pensiune găsim în una dintre camere un bilet scris de mână într-o engleză stricată. Spunea să ducem urgent maşina înapoi la centrul de închiriere, pentru că şi-au amintit că are o problemă gravă la frâne. Sau ceva în genul acesta. Probabil încercaseră să ne sune şi nu avusesem semnal….. Şi au lăsat un mesaj la pensiune……. Well…. Ne-am bucurat că am ajuns întregi înapoi. Asta e o poveste semi-amuzantă, te apucă râsu’-plânsu’…😬
Pupazzi
Anul trecut în primăvară am fost cu Alex la Roma. Când ne plimbam prin parcul de la Villa Borghese, dăm noi de Via dei Pupazzi, adică Strada Păpuşilor. Ei na, strada păpuşilor, te pui cu turcul? Lui i-a dat impresia că pupazzi înseamnă pupici! Şi de atunci o tot ţinem cu pupazzi în sus, pupazzi în jos, pupazzi ne strigăm unul pe altul. 😃
Pământul sacru
Am fost într-o vară în Lisabona, tot cu prietenele. Una dintre ele, Alexandra, fusese cu Erasmus aici, aşa că ne-a servit drept ghid. A fost drăguţ că ne-a povestit o mulţime de chestii despre locurile pe care le vizitam, despre cultură şi mâncăruri tradiţionale. La un moment dat eram într-un parc şi una din fete (nu mai dau nume acum 😄) mergea pe o suprafaţă pietruită mai înălţată, în timp ce noi toate mergeam pe potecă. Alexandra, şugubeaţă, i-a strigat:
– Nuu, acolo e un pământ sacru pe care au voie doar virginele să meargă!! la care prietena noastră a sărit cât colo, ca arsă! 😂
Buclele buclucaşe
Eram la Universal Studios în Los Angeles cu verişoarea mea Simona, şi Optimus Prime ne-a spus:
– If your spirit is as wild as your companion’s hair, you will be great soldiers! Who runs the world? Those curls! 😅
Dau turcii năvală
Eram cu Alex în Londra şi am intrat într-un magazin să ne luăm apă. Era un market micuţ, şi vânzătorul era un arab-turc-ceva. Ne-a întrebat dacă suntem din Turcia. Noi eram obişnuiţi cu întrebarea, Alex are un look arăbesc, mai ales de când şi-a lăsat barbă. I-am răspus că nu, suntem din România.
– Aaa, dar chiar păreţi turci!
– Părem…? Amândoi? Vreţi să spuneţi că el pare turc, îi zic eu nedumerită.
– Nu nu, şi tu pari turcoaică! răspunde omul.
Wait, what? Pe bune? Am pielea foarte deschisă la culoare şi părul creţ! Mai ne-turcă de atât nu se putea! 😄
Mama lor de italieni!
În 2009 am fost la un training în Italia cu încă 4 colegi. Am stat la un hotel într-un orăşel de pe lângă Milano. Şi în prima zi în care am ajuns acolo am vrut să mergem să vizităm Milano. Nu ştiam noi care e treaba cu trenurile, am învăţat the hard way! Am ajuns în gară, am cumpărat bilete şi nu ştiam ce trebuie să facem cu ele. Tocmai venea trenul şi ne agitam, când am văzut pe peron un controlor şi l-am întrebat repede dacă putem urca în tren, că avem bilete. El a zis da, da, sigur, urcaţi.
Şi am urcat. Şi controlorul după noi. Ne-a dat amendă direct! 😂 Pentru că în Italia, şi te rog să reţii asta, biletele de tren se validează la aparatele de pe peron, altfel nu sunt valabile. Şi acum mai vorbim de întâmplarea asta şi nu ne vine să credem! 😅
Tu ce întâmplări amuzante ai din vacanţe?
Lasă un comentariu