Themyscira. Photo Courtesy Warner Bros. Pictures
Am văzut Wonder Woman în weekend, în sfârşit. Destul de slăbuţ per total, dar finalul mi s-a părut bun, a reuşit să mă emoţioneze. Dar ce mi-a atras cel mai mult atenţia a fost insula Themyscira, pe care a crescut Diana alături de amazoane.
Încă de când am văzut trailer-ul am rămas teribil de uimită de stâncile acelea fantastice ce se terminau în mare, oraşul antic înconjurat de verdeaţă! Mi-am spus că trebuie neapărat să aflu unde au filmat, şi să ajung acolo, e o bucăţică din Paradis şi nu alta!
Desigur că trăim în vremurile efectelor speciale. Şi sunt foarte recunoscătoare pentru asta, filmele care se realizează astăzi arată incredibil. Deşi industria suferă (vezi Life After Pi). Dar de asemenea trăim în nişte vremuri în care bugetele de film sunt uriaşe, iar platourile de filmare se mută oriunde în lume, nu este filmat totul în studio. Se adaugă efecte, dar locurile sunt reale.
Locaţii de filmare pentru Themyscira
Am fost teribil de fericită să aflu că insula Themyscira este de fapt.. Italia! Iubita şi adorabila Italia! Cu CGI, ok, dar tot pământurile italieneşti sunt! IMDB este întotdeauna o sursă de informaţii, găseşti aici toate locurile unde s-au desfăşurat filmările, iar în articolul acesta sunt foarte bine descrise locurile, cu imagini.
Castel del Monte din Puglia, Matera din Basilicata, Camerota, Palinuro, Villa Cimbrone din Ravello (Coasta Amalfi), toate au găzduit scene din film. Îţi las mai jos câteva imagini minunate de pe Instagram ca să îţi fac poftă de sudul Italiei :D. #instainspiration
Ah, şi un clip de la filmări! Cu Diana când era mică şi se plimba prin oraşul de pe Themyscira (aka Matera). 😀
Aaa, şi ţi-am spus că Wonder Woman este porecla mea? I wonder where I left my keys, I wonder where I left my phone… 😂 (Nu, serios, o dată am lăsat maşina în parcare la un supermarket cu cheile în contact!! Altădată am lăsat-o descuiată timp de două săptămâni, acasă, în parcare!).
My two cents
Filmul a început destul de prost. Nu au reuşit deloc să mă convingă motivaţiile personajelor, scenele au fost fie prea lungi, fie prea scurte. M-a convins relaţia dintre Diana (Gal Gadot) şi mama ei (Connie Nielsen), care încerca să o protejeze de ceva, ce aflăm spre final. Probabil şi datorită jocului bun al actriţelor.
Apoi relaţia dintre ea şi Steve (Chris Pine) s-a bazat aproape numai pe faptul că el a fost primul bărbat pe care l-a văzut vreodată. Cei trei prieteni ai lui Steve, care trebuia să fie comic relief, au fost foarte superficiali, şi au avut un umor mai degrabă desprins din Indiana Jones decât dintr-un film de secol 21 cu supereroi şi super-efecte. Sechele nenumite care îi detaşează pe cei trei de situaţie, ca apoi să se ataşeze, în numele prieteniei (ce clişeu!). Emoţii prea intense pentru o miză prea mică (vezi salvarea micuţului sat), comparativ cu ororile războiului pe întreg frontul.
Până în momentul în care Diana s-a întâlnit cu Ares filmul mi s-a părut slab. La fel ca şi în Batman vs Superman (2016), unde am văzut-o pentru prima dată pe Gal Gadot ca Wonder Woman, firul narativ arată simplist, fără încărcătură emoţională, şi cu motivaţii superficiale. Însă, tot la fel ca în Batman vs Superman, actorii au făcut o figură bună. Gal Gadot şi-a interpretat foarte bine rolul, sau aşa am simţit-o eu. Cum şi Ben Affleck a scos un Batman foarte convingător, în ciuda opoziţiei internetului la aflarea veştii despre noul Batman. Nu avea cum să îl depăşească pe Christian Bale (dar nici nu vorbim despre Christopher Nolan aici), dar a făcut o treabă bună. Iar Henry Cavill.. oh, cred că am eu o slăbiciune pentru Henry Cavill, aşa că nu ai cum să mă convingi că nu e un Superman bun! 😁
Paraziţi, principii şi speranţă
Finalul însă m-a surprins! Nu pentru faptul că profesorul Lupin (hehe!) era Ares, asta am anticipat singură din timp. Lucru interesant, totuşi, că zeul războiului nu este un general care conduce armate, ci politician. Te pune pe gânduri. M-a surprins că a abordat ideea că omenirea distruge planeta. Un adevăr dureros. Pe care îl resimt prea des. Omul văzut ca un virus, un parazit ce distruge totul în calea sa, comparaţie făcută şi de agent Smith în Matrix.
Iar soluţia pe care o oferă Ares: distrugerea omenirii. Pare simplu şi corect. Dar şi mai dureros este modul cum o face, sădeşte idei în minţile oamenilor, iar apoi fac ei restul, pentru că aşa este natura umană, distrugătoare.
Şi totuşi.. Diana realizează că fiecare om are în el o latură întunecată şi una luminoasă. Şi este alegerea fiecăruia să o urmeze pe una sau pe cealaltă. Ideea care mi-a plăcut cel mai mult: poate omenirea nu merită să fie salvată. După tot ce au făcut semenii noştri, şi încă fac, fără nicio părere de rău, poate într-adevăr nu merităm. Ne-o facem cu mâna noastră şi încălzirea globală îşi spune deja cuvântul. Dar ceea ce contează sunt lucrurile în care credem! Contează să trăim după nişte principii bune şi sănătoase, să credem în ele şi să acţionăm în consecinţă!
Cum să devii amazoană
Diana Prince şi amazoanele sunt o sursă de inspiraţie. Am citit un articol despre cum Wonder Woman a influenţat copii dintr-o clasă de grădiniţă. Sunt adorabili! De exemplu, o fetiţă s-a răstit la un băieţel care aruncase o hârtie pe jos: „nu mai polua, idiotule, uite de aia nu sunt bărbaţi pe Themyscira!”.
Şi eu, la rândul meu, mă simt inspirată de Wonder Woman. Pe lângă faptul că e un personaj feminin puternic (oh, câtă nevoie avem de ele! şi nu, nu sunt feministă!), este optimistă, ia problemele în propriile mâini, şi crede în ea însăşi!
Amazoanele au misiunea de a salva lumea. Vestea bună este că fiecare dintre noi putem deveni o amazoană! Indiferent dacă eşti femeie sau bărbat. Ce, crezi că ai nevoie de super-puteri ca să salvezi lumea? În niciun caz. E mult mai simplu!
- Foloseşte mai puţin plastic, reciclează (pe principiul reduce-reuse-recycle, exact în ordinea asta), şi încurajează-i şi pe alţii să o facă.
- Nu arunca uleiul folosit la canal, cheamă-l pe Uleiosul.
- Nu e nevoie să iniţiezi tu proiecte, dar alătură-te celor care o fac. Cu timp, efort, sau bani, care îţi sunt mai la îndemână. De exemplu, donează pentru Kola Kariola, o asociaţie care face minuni pentru animale, le salvează şi le îngrijeşte, totul din banii obţinuţi prin donaţii.
- Sau implică-te în campanii CSR la birou.
- Foloseşte mai puţini pamperşi, sunt una dintre sursele majore de poluare pe glob! Învaţă-ţi copilul să meargă la oliţă mai devreme.
- Dacă poţi, mai renunţă la carne. Eu nu am renunţat momentan de tot, poate voi face pasul ăsta în viitor, dar nu consum foarte multă. Industria alimentară, pe lângă faptul că produce extrem de multă suferinţă animalelor, poluează incredibil de mult. Cam jumătate din poluarea de pe glob vine de la fermele de animale. Sau cel puţin aşa speculează noile teorii. Un documentar bun în privinţa asta este Cowspiracy.
- Mergi la vot! Da, e foarte important şi este de datoria ta să o faci. De acolo vin legile care pot ajuta mediul, animalele. Sau, dimpotrivă, cele care măresc pensiile parlamentarilor! Implică-te dacă nu îţi convine ce se întâmplă!
- Călătoreşte mult şi deschide-ţi astfel mintea. Nu lăsa teama şi prejudecăţile să îţi întunece gândirea şi să îţi genereze ură faţă de ceilalţi. Suntem toţi oameni, şi 99% dintre noi ne dorim acelaşi lucru: să ne trăim viaţa liniştiţi.
Vezi? Putem salva lumea şi fără super-puteri şi super-arme. Şi fără să ne antrenăm în Themyscira. După cum a fost şi cazul Dianei. Nu sabia era god killer, ci ea însăşi era god killer. Puterea stătea în ea. Poate am idealizat totul, dar eu aşa am simţit finalul filmului. Şi chiar mi-au trecut toate lucrurile astea prin minte.
Albert Einstein spunea că „lumea nu va fi distrusă de cei care fac rău, ci de aceia care îi privesc şi nu fac nimic”. Schimbarea începe cu noi!
Ca să fac un ultim apel la inocenţă, şi să ne întoarcem împreună la copilărie, o vreme în care credeam că putem face orice ne propunem, voi încheia aşa: Go Planet!
p.s. Eu în weekend mă duc să strâng gunoaie din pădure. Tu? 😉
Lasă un comentariu