Ieşi din bula de siguranţă şi mergi la vot!

Credit citat: Raluca Cøjøcaru

– Diana, tu ai un blog de călătorii, de ce scrii despre politică?
– Pentru că simt că este nevoie. E nevoie ca oamenii să conştientizeze că nu pot evita subiectul ăsta. Ne afectează viaţa de zi cu zi.
– Dar politica e murdară! Tu scrii despre lucruri frumoase pe blog, cauţi să înveseleşti oamenii.
– Da, e murdară. De asta preferăm să nu vorbim despre ea, să nu ne implicăm prea mult, să nu ieşim la vot că ne e silă. Că oricum nu se schimbă nimic, că toţi fură, că nu contează votul meu, e unul din milioane. Vechile argumente…

Ştii de ce nu se schimbă lucrurile? Pentru că oamenii buni nu fac nimic!

E o tabără care se uită la antene şi votează PSD, nu le poţi schimba părerea. Sunt unii care încearcă, bravo lor! Eu nu mă voi obosi. Sunt şi ceilalţi, care s-au trezit şi văd că lucrurile stau incredibil de rău în ţara asta şi susţin o nouă clasă politică, susţin USR, care are nişte mesaje de bun simţ, care face lucrurile cu integritate şi transparenţă.

Şi mai sunt aceia care zic că nu le pasă, că nu vor să audă de politică. Nu îşi dau seama, dar ei pot înclina balanţa într-o direcţie sau alta. Pentru că sunt extrem de mulţi! Uită-te puţin la filmul de mai jos, este cazul Americii, dar sigur e aplicabil şi la noi. Votul tău este puternic!

– Da, înţeleg, dacă cei care de obicei nu votează ar ieşi acum la vot ar putea schimba ceva, nu?
– Ştii că sunt o optimistă incurabilă. Eu cred că da.
– Dar de ce nu ies la vot? Cine sunt aceşti oameni?
– Înţeleg de ce nu ies la vot. Le înţeleg sila. Dar nu pot să le dau dreptate.

Ei trăiesc într-o bulă care le dă siguranţă, şi au impresia că nu îi afectează ce se întâmplă în ţară. Sunt tineri, căştigă binişor, mulţi se descurcă mult mai bine decât părinţii lor. Nu puţini sunt corporatişti. Au bani suficienţi cât să îşi cumpere ce îşi doresc, merg în vacanţă prin străinătate. Au abonamente medicale la privat, îşi duc copiii la grădiniţe particulare, nu prea au de-a face cu statul.

Când totuşi au de-a face cu vreo instituţie de stat, fie că îşi schimbă buletinul, îşi înmatriculează maşina, sau aleargă să îşi plătească taxele pentru vreun PFA, trebuie să îşi ia liber, să stea ore întregi la coadă, să îşi toace nervii. Se consumă pe moment, postează furioşi pe facebook, dar a doua zi o iau de la capăt cu viaţa lor fără grija zilei de mâine.

Nici eu nu prea m-am lovit până acum de instituţiile de stat, dar nu trăiesc cu gândul că le voi evita la nesfârşit.

Ok, ai bani să îţi dai copilul la grădiniţă particulară. Poate chiar şi la o şcoală particulară, deşi acolo nu vorbim deja de nişte costuri foarte mari. Dacă îl dai la o şcoală de stat o să realizezi că acolo nu are hârtie igienică la baie, nu mai vorbim de apă caldă. Că se cer o mulţime de bani pentru fondul clasei, pentru renovarea laboratorului de chimie, pentru construirea unei noi săli de sport. Dacă doamne fereşte ridici glasul şi spui că ceva nu îţi convine, eşti ameninţat că odrasla va suferi consecinţele.

În plus, educaţia îi este oferită de nişte profesori frustraţi şi prost plătiţi, prea puţin motivaţi să scoată ceva din elevi. Probabil mulţi urmăresc să explice cât mai puţin la oră, ca să fie contactaţi pentru meditaţii în privat. Nu generalizez, dar nu poţi spune că nu există astfel de cazuri.

Ok, ai bani şi mergi la spitale private. Au chiar şi secţie de urgenţe majoritatea. Chiar dacă te usucă de bani, ştii că ai condiţii bune şi fără bacterii. Dar dacă ai o urgenţă reală şi gravă te vor trimite tot la Urgenţe la stat. Pentru că la privat nu sunt pregătiţi pentru situaţiile complicate. Şi ajungi cu perfuzii pe nişte coridoare murdare, cu asistente urâcioase care ţi se adresează fără urmă de empatie. Iarăşi, nu vreau să generalizez..

Ştii bine că tot la stat sunt medicii cei mai buni. Dacă ai o problemă serioasă nu ai cum să te duci la privat. Şi te duci în spitalele murdare, îţi rezolvi o problemă şi vii acasă cu alta. Asta dacă mai vii acasă..

Ok, ai bani şi nu te interesează nimic. Te duci într-o seară acasă, la vila ta din nordul capitalei, unde ţi-ai clădit o viaţă frumoasă. Pe DN1 nu s-au instalat parapeţi între sensuri, este prevăzut bugetul pentru asta, dar din nişte motive birocratice încă nu s-au dat avize, şi nu se pot instala nici anul acesta. Un imbecil de pe sensul opus face slalom cu sute de km la oră, atinge bordura dintre sensuri şi sare de pe drum, aterizează fix peste maşina ta şi te striveşte de viu. Ai copilul în spate, el nu păţeşte nimic. Tocmai i-ai serbat ziua de naştere, a împlinit 4 ani. Şi tocmai a rămas orfan.

Ok, ai bani şi îţi creşti copilul în puf, în bula voastră perfectă, are ultimul model de telefon, de maşină, îl trimiţi la şcoli private, mergeţi la spitale în străinătate dacă e nevoie. Dar el merge cu maşina pe care i-ai cumpărat-o, sau poate cu o motocicletă ultimul răcnet, tot pe drumurile patriei. Şi dă de o groapă, se loveşte la cap. Moare instant. Sau se duce într-un club şi arde de viu acolo… Dacă reuşeşte să scape cu viaţă, e dus într-un spital de stat, unde ia bacterii care în Europa nu s-au mai văzut de zeci de ani. Şi moare.

Toate par desprinse din filme. Dar din păcate sunt cazuri reale.

Se întâmplă pentru că autorităţile nu îşi fac treaba! Pentru că nu se asfaltează străzile cum trebuie, şi în schimb se plantează panseluţe de milioane de euro. Pentru că nu se respectă normele de siguranţă în localuri. Pentru că dezinfectanţii din spitale sunt apă chioară. Pentru că directorii de spitale sunt nişte mafioţi care folosesc banii primiţi de la buget în interes propriu. Pentru că se inaugurează secţii noi şi moderne în spitale, cu mare tam-tam, presă, tăiat de panglici şi toate cele, pentru ca a doua zi să fie închise, nefiind funţionale.

Pentru că sunt corupţi! Candidează la funcţii publice condamnaţi fiind. Şi dacă este explicit în lege că nu pot candida la funcţia de premier dacă au o condamnare la activ, spun lejer şi fără nicio jenă: „Cine a făcut această lege? Parlamentul. Păi tot Parlamentul poate şi să o schimbe”.

Încă mai crezi că nu contează implicarea ta în viaţa politică? Încă mai crezi că poţi trăi în bula pe care ţi-ai creat-o şi nu te poate afecta nimic în jur?

– Diana, cred că ai dreptate, e foarte important ca lumea să iasă la vot!
– Da… Din păcate eu nu voi putea vota duminică pentru că plec dimineaţa la 6 din ţară, în interes de muncă… Şi mă doare teribil.
– Eh, asta e, nu ai ce să faci. E doar un vot, stai liniştită.
– E doar un vot, dar fiecare vot e atât de important! Măcar de aş convinge pe cineva să meargă la vot, chiar dacă nu intenţiona. Aş fi mai liniştită..

Din discuţiile mele cu conştiinţa.

Bula de siguranţă nu există. Mergi la vot. Te rog.