Distracţie cu prietenele la Lisabona

O vacanţă cu prietenele e tare diferită. Râdem mult, discutăm şi lucruri serioase, legătura dintre noi se întăreşte. Dezvoltăm mituri, noi inside jokes, ne distrăm teribil. Poate sunt şi norocoasă că am nişte prietene fantastice, dar vacanţele noastre împreună chiar au fost foarte foarte mişto!

Întâi am fost la Bruxelles, unde ne-am cazat într-un hotel cam dubios, cu veceul pe hol la alt etaj, fără căldură (în noiembrie), şi cu o tanti la recepţie pe care am botezat-o „la maitresse”, ce ne-a sunat în cameră într-o seară, să ne spună că facem prea multă gălăgie, ne auzea de la etajul 4.

Apoi am fost la Lisabona vara, pe o căldură fantastică, şi am petrecut câteva zile extraordinare, în care ne-am prăjit la soare pe plajă, am râs mult, am băut cocktailuri în Barrio Alto, am mâncat o mulţime de pastel de nata şi alte patiserii, ne-am mărturisit cât de mult ţinem una la cealaltă.

Mai târziu am mai făcut o escapadă la Braşov, iarna, şi… am dat naştere la o vorbă: ce se întâmplă în Braşov rămâne în Braşov. Dar de atunci nu am mai reuşit să organizăm o ieşire din oraş. Ne-am îngropat toate în credite, renovări, nunţi, şi nu mai reuşim nici măcar un weekend să plecăm pe undeva.

De aceea sunt tare melancolică atunci când rememorez aventurile noastre din „tinereţe”. M-am uitat recent peste pozele din Lisabona, am râs de una singură când am citit toate statusurile zăpăcite pe care le-am postat atunci fiecare pe facebook, şi m-am bucurat să văd că în absolut toate pozele suntem cu gura până la urechi!

Lisabona e un oraş superb, iar una dintre fete îi ştia toate secretele, pentru că locuise aici timp de un an, cu Erasmus. Aşa că ne-a dus prin cele mai frumoase locuri, şi am savurat oraşul din plin, printre glume, cafele şi patiserii.

Chiar ne-am distrat fantastic! Eram cu ochii după bărbaţi, pentru că auzisem că portughezii sunt foarte arătoşi, dar nu ne-a impresionat niciunul. Râdeam singure de noi că îmbătrânim (la 25-26 de ani), pentru că eram prea obosite seara să ieşim în Barrio Alto, dar tot ne-am urnit de vreo două ori. Eram pe stradă când ne-am mărturisit cât de mult ţinem una la cealaltă. Sau cel puţin trei dintre noi. A patra a vrut să se sustragă:

– Ia uite, au kebab acolo, ne zice arătându-ne un local de peste stradă.

În clipa aceea am pufnit toate în râs şi de atunci, când vrem să ne facem declaraţii, ne spunem atât: kebab! Şi ştim toate despre ce e vorba.

Ne-am dus la plajă şi ne-am pozat prefăcându-ne că aleargă bărbaţii după noi, urcam prin centru şi la un moment dat a apărut un tip dezbrăcat la fereastră, am făcut poze gen Pussycat Dolls la Turnul din Belem, ce mai, numai nebunii! Nebunii pe care nu le poţi face decât cu fetele!

Fiecare loc pe care l-am vizitat mi-a lăsat o savoare anume în amintiri. Contează mult locurile în sine, dar cred că şi compania are o greutate destul de mare în crearea spiritului vacanţei. Dacă te înconjori de oameni pozitivi, veseli, şi care ţin mult la tine, oriunde ai fi veţi crea cele mai frumoase momente şi amintiri. Pentru mine Lisabona înseamnă prietenie. Kebab, fetelor!

p.s. dacă nici aşa nu le conving să lase tot şi să dăm o fugă până la Milano (sau unde vreţi voi!), nu ştiu ce să mai fac!