Îţi povesteam că am făcut un tur ghidat în Amsterdam cu Sarah, care locuieşte acolo de la 10 ani. A fost o experienţă inedită, mult mai mult decât clasicul tur ghidat în care ţi se prezintă obiectivele. În plimbarea noastră ne-am descusut una pe cealaltă până nu am mai putut, aşa că am aflat multe lucruri despre cum trăiesc localnicii acolo. E un oraş frumos, dar foarte scump. Aşa că viaţa ca localnic nu e chiar floare la ureche.
Piaţa imobiliară în Amsterdam
Apartamentele sunt extrem de scumpe, îmi povestea că un etaj din clădirile din curtea unei foste mănăstiri, pe unde m-a plimbat, costă 1 milion de euro. Doar un etaj!
Chiriile sunt de asemenea foarte ridicate. În trecut Sarah plătise până la 800 de euro pe lună pentru o cameră. Un motiv pentru care a crescut preţul chiriilor este faptul că vin foarte mulţi expaţi în oraş, cu serviciul, iar compania le plăteşte relocarea, şi implicit chiria.
Un alt motiv este airbnb, care se pare că strică apele în mai toată lumea, pentru că este mult mai profitabil pentru proprietari să pună apartamentul pe airbnb decât să îl închirieze pe termen lung. Chiar dacă pentru noi ca turişti e o afacere bună, costul pe noapte e destul de ridicat şi poate aduce venituri consistente proprietarului. Astfel că au crescut şi chiriile pentru închirierea pe termen lung.
Airbnb a devenit o mare afacere în Amsterdam. Vin companii ruseşti şi chinezeşti ce construiesc clădiri întregi şi le dau cu totul la închiriat pe site. Pe lângă faptul că asta ruinează tot farmecul airbnb, de a cunoaşte pe cineva care locuieşte în oraşul respectiv, şi a gusta un pic din viaţa de localnic, strică şi piaţa imobiliară a oraşului.
Chiar s-a dat o lege ca olandezii să nu îşi poată închiria casa pentru mai mult de 60 de zile pe an. Însă legea e foarte simplu de fentat, îşi fac mai multe conturi, pe nume diverse. Se pare că şi olandezii sunt inventivi cel puţin la fel ca românii.
Proiect social de locuinţe
Sarah locuieşte acum cu prietenul ei aproape de centru, într-un proiect social de locuinţe, şi plătesc doar 300 de euro împreună. E fenomenal cum a reuşit! Trebuie să fii înscris timp de 15 ani pe listă, ca să poţi fi eligibil să locuieşti acolo. Dar există şi un fel de loterie, prin care sunt aleşi oameni aleatoriu. Prietenii ei nu aplicau la „loteria” asta, pentru că ziceau că nu au nicio şansă să îi extragă. Însă ea a fost insistentă, a aplicat săptămână de săptămână, şi într-un final a câştigat!
Mi se pare fantastic! E un mare exemplu de determinare. Niciodată să nu zici niciodată, şi să încerci mereu, orice ar fi! Numai aşa îţi poţi atinge visurile. Sarah îmi povestea amuzată că toţi prietenii o urăsc, că stă mult mai aproape de centru decât toţi, şi plăteşte infinit mai puţini bani. În plus, locuieşte cu prietenul ei, ceea ce e destul de dificil pentru tineri, chiriile fiind atât de ridicate.
Oraşul de sub ape
O mare parte din Olanda se află sub nivelul mării! Unele părţi din Amsterdam sunt cu 4 metri sub nivelul mării, altele cu 2 metri deasupra. Cum se poate întâmpla aşa ceva? Sarah mi-a spus că olandezii sunt extrem de buni la construirea digurilor, sunt experţi mondiali! Îmi povestea cum la un moment dat s-a proiectat pe clădirile din centru o linie ce reprezenta nivelul mării. Era destul de sus pe clădiri, şi a fost foarte impresionant.
Din acest motiv, solul Amsterdamului este foarte moale. Are 11 metri de argilă moale, înainte de a ajunge la primul strat solid de nisip. Astfel că în construcţia caselor au folosit piloni de lemn, îngropaţi până la stratul solid de nisip, pentru a putea construi o fundaţie solidă.
Dar în sute de ani multe lucruri se pot întâmpla. Pilonii din lemn s-au deteriorat pe alocuri, şi casele au început să se cufunde, aşa că în ziua de azi vei vedea multe case strâmbe în Amsterdam, înclinate spre stânga sau dreapta.
A nu se confunda cu înclinarea în faţă, care a fost făcută intenţionat. Nu se ştie exact motivul, dar până în secolul 19 era obligatorie construirea clădirilor înclinate în faţă. Este posibil să fie aşa pentru a transporta mai uşor diverse obiecte la etaj, cu ajutorul unui sistem cu scripeţi (mai toate casele au pe acoperiş o bârnă ieşită în afară cu un cârlig, tocmai pentru asta).
Drogurile uşoare
Am întrebat-o cum e cu libertăţile în ceea ce priveşte drogurile uşoare, care sunt legale acolo. Mi-a spus că ştie mulţi expaţi care fumează, dar localnicii, inclusiv ea, nu prea sunt atraşi de asta. Probabil pentru că nu sunt interzise nu mai reprezintă ceva extraordinar pentru ei. Ea a încercat doar de câteva ori în adolescenţă, de curiozitate.
Iarba este însă între legalitate şi ilegalitate, legea e făcută cam ciudat şi se va schimba în viitorul apropiat. Este legal să fie comercializată în coffee shops, dar e ilegal pentru producători să o deţină şi să o vândă către coffee shops.
Ce mi s-a părut foarte interesant este că, tocmai datorită faptului că drogurile uşoare sunt legale (şi chiar şi cele mai grele, dar într-o cantitate mică), criminalitatea este foarte scăzută, printre cele mai scăzute din Europa! Mi-a spus că se simte întotdeauna în siguranţă să se plimbe ca femeie singură pe străzi, chiar şi noaptea.
Ciupercile nu prea se mai comercializează. Pentru că sunt halucinogene sunt considerate prea periculoase. În special pentru turişti, care le consumau aleatoriu pe stradă şi nu mai ştiau de ei, mi-a spus că la un moment dat o femeie chiar s-a aruncat de pe o clădire, crezând că poate zbura.
Red light district
Da, prostituţia e legală. Mă întreabă dacă mi se pare ciudat, pentru că multor străini li se pare ciudat. Realizez că nu mi se pare deloc ciudat, dar nu îmi dau seama de ce. Probabil pentru că ştiam de mult de Red Light District, şi mă obişnuisem cu ideea.
Sarah îmi povesteşte că 80% din localurile din Red Light sigur sunt legale, şi fetele sunt acolo de bunăvoie. Dar cu siguranţă sunt şi cazuri de trafic de carne vie, iar acele fete nu se vor duce niciodată la poliţie să spună asta. Există mereu o mică şansă să fie ceva în neregulă.
Mi-a atras atenţia să nu pozez fetele, că se supără, şi pe bună dreptate. Da, se expun foarte mult acolo în vitrine, dar asta nu înseamnă că trebuie să le imortalizez eu pe vecie într-o poză.
Prea mulţi turişti
Localnicii sunt deranjaţi de numărul prea mare de turişti. Aproape 16 milioane de turişti merg anual în Amsterdam pentru vizite de o zi. Cei mai mulţi vin pentru reputaţia oraşului, până la urmă e printre puţinele locuri unde prostituţia şi drogurile sunt legale. Turiştii sunt petrecăreţi şi gălăgioşi şi fac ravagii. Foarte mulţi vin din UK să îşi facă petrecerea de burlaci aici.
Limba engleză
Majoritatea olandezior stiu engleză. Dar nu toti stiu olandeză! Sună amuzant, dar chiar aşa e! Este vorba de expaţi, care în ultimii ani au dat năvală în mica ţară prosperă. Sarah a venit în Amsterdam la 10 ani, şi a fost expusă dintr-o dată la limba olandeză. La şcoală toţi vorbeau numai olandeză, nu ştia nimeni o iotă de engleză, aşa că a învăţat limba foarte repede. A devenit fluentă în câteva luni. Ce înseamnă creierul unui copil, învaţă extrem de repede o limbă străină!
Acum nu mai există expunerea forţată la olandeză. După Brexit mulţi britanici se mută în Amsterdam. Ei încearcă să înveţe olandeza şi să o vorbească, dar localnicii nu au răbdare, şi le răspund în engleză. Mai ales în Amsterdam aproape toată lumea ştie engleză. Aşa că devine foarte dificil pentru expaţi să înveţe olandeza, mai ales că nu au nevoie neapărat să o cunoască.
Biciclete în Amsterdam
Sarah circulă foarte mult cu bicicleta, ca orice amsterdamez care se respectă. Si-a cumparat una albă, ca să o poată găsi imediat în pacare, pentru că majoritatea sunt negre. Au nişte parcări imense de biciclete! Şi sunt mai multe biciclete decât oameni în oraş!
Îmi spune că se fură des bicicletele în Amsterdam, aşa că nu merită să investeşti foarte mult în una. Cel mai bine e să îţi cumperi una ieftină, de care să nu te ataşezi. Îmi povesteşte amuzată cum atunci când merge pe bicicletă o încurcă pietonii, dar când merge la rândul ei pe jos o deranjează bicicliştii.
Parcare de biciclete lângă gară
Sarah căutându-şi bicicleta
Lasă un comentariu