Am pus recent o poză pe Instagram din Manarola, Cinque Terre, şi am rămas surprinsă să văd o mulţime de comentarii de genul “Cinque Terre, este cu siguranță pe bucketlist” sau “Cât de mult îmi doresc să ajung în Cinque terre, mereu l-am avut pe bucketlist !”. Asta m-a făcut să îmi dau seama că am avut și eu Cinque Terre pe bucketlist întotdeauna, și mi-am amintit că sunt atât de norocoasă că am fost acolo!
Ce reprezintă Cinque Terre
Poate ai auzit de Cinque Terre, probabil ai văzut ceva poze pe net cu căsuţele colorate, dar ce sunt şi de ce se numesc aşa? Cinque Terre este de fapt un parc naţional, inclus în patrimoniul UNESCO în 1997. Înseamnă cinci sate, terra este un cuvânt vechi pentru sat. Cinci sate aşezate superb pe coasta de vest a Italiei, în provincia Liguria. Ce este deosebit la ele e că majoritatea sunt construite în pantă, pe terenul pietros al coastei, şi casele sunt toate colorate şi aşezate parcă unele peste altele.
Cele cinci sate sunt, de la nord la sud: Monterosso (cel mai plat dintre toate, şi singurul care are o plajă generoasă), Vernazza, Corniglia (singurul care nu are deschidere la mare, fiind urcat pe stâncă, e accesibil doar dacă urci peste 300 de trepte), Manarola (cel care apare la căutările pe google), şi Riomaggiore.
Sugestii de cazare în La Spezia, un oraș la sud de Cinque Terre cu hoteluri și restaurante mult mai ieftine, unde ne-am cazat și noi:
- Buget mic: Urban Chic House 2.0, Casa Vacanze Raggio di Sole
- Buget mediu: Atmosfere Guest House – Cinque Terre e La Spezia, Via Chiodo Luxury Rooms, Apartments and Suites 5 Terre La Spezia
- Boutique/Lux: Cinqueterre Behind
Într-un timp erau complet izolate de munţi şi de mare, erau accesibile doar cu barca sau pe trasee montane dificile, şi erau auto-suficiente. Ulterior s-au construit tuneluri prin munţi, şi o şină de tren care uneşte satele, așa că acum sunt foarte uşor accesibile. În plus, s-a construit şi amenajat Sentiero Azzurro / Blue Trail / Traseul Albastru, un traseu ce trece prin toate cele cinci sate şi este relativ uşor de parcurs, comparativ cu celelalte trasee montane. Poţi parcurge tot Sentiero Azzurrro, şi toate satele, în numai 5 ore, fără să ai nevoie de echipament de munte, e suficient să fii încălțat comod.
Ne-a spus recepţionerul de la hotel că până nu demult, Cinque Terre nu erau deloc cunoscute în lume, şi turiştii veneau în zonă pentru a vizita Portovenere, care e un sat mai la sud de cele cinci. Încă nu îmi e clar cum exact a devenit populară zona. Am înţeles că datorită internetului pe de o parte, şi a lui Rick Steves pe de altă parte. Rick Steves e un american care scrie şi are un serial tv despre călătorii în Europa, noi chiar văzusem episodul cu Cinque Terre înainte să plecăm, dar nu ştiam că e atât de faimos. Cred că el este motivul pentru care zona este atât de populară printre americani, erau foarte mulţi pe acolo!
Fun fact: Cinque Terre apar în Wolf of Wallstreet. La un moment dat, când sunt ei cu iahtul pe o coastă în Italia, aici sunt!
Hai să le luăm pe rând, de la nord la sud, și să vedem cum arată fiecare.
Monterosso al Mare
Monterosso este singurul care are o fâșie generoasă de plajă. Ca orășel e drăguț, are o promenadă frumoasă pe lângă plajă. Dar nu are acele căsuțe colorate pe care te aștepți să le vezi în regiune.
Vernazza
Vernazza e un sătuc minunat, noi l-am prins în cea mai frumoasă lumină, înainte de apus, venind de pe Sentiero Azzurro. Îmi e drag în mod special pentru că și-a revenit minunat după o inundație extrem de puternică din 25 octombrie 2011. Atunci, după o ploaie teribilă, au avut loc alunecări de teren, iar șuvoiul puternic care a venit din amonte a inghițit Vernazza, acoperind până la primul nivel al clădirilor, distrugându-le complet. 13 oameni au murit atunci, a fost nevoie ca oamenii blocați acolo să fie evacuați pe mare a doua zi, a fost un eveniment devastator. Poți vedea un clip aici.
Citisem pe un blog cum doi tineri au văzut că ploua în ziua respectivă, dar au hotărât că asta nu îi va împiedica să se bucure de vacanța lor mult așteptată în Cinque Terre. S-au înarmat cu umbrele, și au pornit să exploreze. Șuvoiul i-a prins chiar în Vernazza, era să rămână blocați în mașină, dar până la urmă au reușit să se retragă, împreună cu alți turiști, într-un restaurant, unde au așteptat fără curent electric până a doua zi, să fie evacuați. Ne-a trecut prin minte că așa am pornit și noi la drum, cu o prognoză ploioasă, dar cu spirit optimist..
A fost o adevărată desfășurare de forțe după aceea, localnicii s-au implicat până la ultimul, și au reușit să reconstruiască toate clădirile afectate în decurs de doi ani. Și Monterosso a fost afectat, dar nu în măsura în care a fost lovit Vernazza. De asta îmi e drag, că s-a ridicat din propria cenușă, a trecut prin iad și și-a revenit.
Urmele indundațiilor încă se citesc pe clădiri
Corniglia
Din păcate în Corniglia nu am reușit să ajungem, am povestit mai multe aici despre itinerariul nostru și cum socoteala de acasă nu se potrivește cu… greva italienior.. care ne-a cam dat planurile peste cap. Îți las oricum o poză cu Corniglia în vârf de deal, făcută din Manarola.
Manarola
Manarolaaa… cel mai frumos sătuc! Cel mai colorat, imaginea emblematică pentru Cinque Terre. Am ajuns aici după ce am parcurs traseul 531 dinspre Riomaggiore, așa că am avut ocazia să il vedem și de sus. E plin de străduțe înguste, numai bune de luat la pas.
Am întâlnit aici și un meșter care avea grijă de zidul din piatră. E un meșteșug tare vechi, pietrele nu sunt prinse cu niciun fel de material de legătură, dar sunt potrivite unele cu altele în așa fel încât stau singure.
Riomaggiore
Și Riomaggiore e destul de cunoscut pentru căsuțele sale ordonate haotic una peste cealaltă. Cele mai bune fotografii cu Riomaggiore sunt făcute de pe mare, dar poți surprinde căsuțele și din golful ce se deschide către sat. Aici ne-am plimbat foarte mult de la gară spre sat, am mers pe niște străduțe extrem de înguste, aproape să intrăm în casele oamenilor și nu alta. Am urcat și am coborât foarte mult, de am ajuns în micul golf aproape epuizați. Sau să fi fost îmbuibarea cu focaccia de vină?
Riomaggiore are și o mică plajă, dar noi nu am fost să o vedem. Dacă te interesează, întreabă în zonă, la un birou de informații, sigur te vor ajuta cu detalii.
Via dell’Amore era închisă când am fost noi
Gara din Riomaggiore
Atmosfera în cele cinci sate colorate e foarte rustică și caldă. Dacă scoți din peisaj sutele de turiști (poate chiar miile pe timpul verii), rămân localnicii care trăiesc o viață simplă. Căsuțele colorate nu sunt extraordinar de îngrijite. Mobila din ele nu e cea mai nouă. Pavelele de pe străduțe sunt uzate, și deplasarea e dificilă, sunt peste tot suișuri și coborâșuri. Dar pe ei nu îi deranjează. Trăiesc așa de atâta timp. Urcă pe munte și își îngrijesc vița de vie, merg la piețele lor micuțe sau la magazinul din colț unde probabil îl cunosc pe proprietar de când era mic copil. Și îi tolerează pe turiști, chiar dacă sunt gălăgioși. Știu că satele lor sunt incredibil de frumoase, și că multă lume vrea să le vadă.
Citește și:
Lasă un comentariu