Search here...
TOP
Bavaria

Lagărul de concentrare de la Dachau, o vizită dureroasă dar necesară

Lagărul de concentrare de la Dachau

Lagărul de concentrare de la Dachau, o vizită dureroasă dar necesară

Dachau este cam la 30 km de Munchen. Poți ajunge aici cu metroul și apoi un autobuz, sau poți rezerva un tur ghidat. Noi am fost cu mașina, au o parcare mare pentru care am plătit 3€. Intrarea este gratuită și sunt multe informații la tot pasul. Am petrecut 2 ore și un sfert acolo și nu am citit cu atenție chiar tot, deci în funcție de ritmul tău poți petrece probabil până la 4 ore.

Primul lagăr de concentrare și o propagandă intensă

Lagărul de la Dachau a fost primul lagăr de concentrare, deschis în 1933 inițial pentru prizonieri politici și inaugurat de însuși Himmler. Treptat au fost aduși aici prizonieri ce munceau cu forța, apoi evrei, dar și criminali nemți, austrieci, și alte nații pe care naziștii le ocupau.

Foarte ciudat, și am aflat abia de aici, este că întreaga Germanie nu știa ce se petrece în aceste lagăre. Se ducea o muncă intensă de propagandă, se făceau poze și clipuri care arătau aceste tabere drept centre de disciplină pentru condamnați. Locuri în care se muncește în fabrici, pentru patrie, sub o disciplină strictă și necesară. Cei care ajungeau în aceste lagăre și mai și plecau, oameni din armată, doctori, fotografi, nu aveau voie cu niciun chip să povestească ce se întâmpla cu adevărat.

M-a durut să citesc despre localnicii din Dachau, care auzeau zvonuri despre situația din lagăr și mai mult ca sigur că știau ce se întâmplă, dar au devenit complici din necesitate. În timpul războiului întreaga țară o ducea greu, era dificil să găsești de lucru, iar cu lagărul atât de aproape de oraș ei aveau de muncă, transportând diverse materiale.

Când am plecat de acolo, crezând că nu voi mai putea zâmbi pentru multă vreme, mă uitam cu ciudă la oamenii de pe străduțele din Dachau, gândindu-mă că unii au prins acele vremuri și au fost părtinitori la ce s-a întâmplat. Desigur că de atunci au trecut 75-80 de ani, cei ce chiar au prins războiul erau mult prea mici ca să poată acționa. Dar chiar și așa, cum puteau să acționeze? Guri mult mai mari decât ale lor erau reduse la tăcere.

Și totuși mă uitam la ei și îmi era ciudă…

Eliberarea de către trupele americane

Lagărul din Dachau a fost eliberat de forțele americane pe 29 aprilie 1945, e un eveniment ce a apărut în serialul Band of Brothers (2001), îl poți urmări pe hbogo. M-a impresionat teribil de mult acel moment, a fost primul film care a arătat realist eliberarea unui lagăr. În toate celelalte parcă imaginea este de triumf, cu supraviețuitorii fericiți urmându-i pe americani spre libertate. Am în minte finalul din La vita è bella (1997), ce-i drept poate generalizez.

Americanii nu înțelegeau de ce erau acei oameni închiși, încercau să găsească un translator, îi întrebau dacă sunt hoți sau criminali și nu le-a venit să creadă că erau închiși doar pentru că erau evrei. Lumea întreagă nu a știut ce se întâmplă până în 1945 când nemții au fost înfrânți și lagărele au început să fie descoperite, și a fost un adevărat șoc.

Și mai dureros a fost să văd în film cum au gestionat americanii totul. Pentru că sărmanii prizonieri care supraviețuiseră erau teribil de malnutriți, un doctor le-a recomandat să le dea treptat mâncare, pentru a nu se îmbolnăvi. Ori nu puteau face asta controlat decât dacă îi închideau la loc în lagăr, ceea ce au și făcut, spre disperarea prizonierilor, dar și a soldaților, care erau foarte afectați.

A doua zi au chemat oameni din Dachau în lagăr pentru a săpa gropi ca să îngroape sutele de cadavre lăsate în urmă de naziștii care au fugit. Oameni obișnuiți, care după cum spuneam, sigur aflaseră ce se întâmpla aici, dar acum dădeau cu adevărat ochii cu realitatea.

Am citit pe plăcuțele informative de la fața locului că este adevărat, soldații americani chiar au pus localnicii să sape gropi… E un serial foarte realist, inspirat din povestea reală a unui batalion. Mi-a fost greu să îl urmăresc pentru că sunt teribil de empatică, dar e foarte bun și te ajută enorm să înțelegi situația de pe front.

O vizită dureroasă la Dachau, dar necesară

Sincer, am rămas foarte rău după vizită. Asta nu înseamnă că regret că am fost, nicidecum. Chiar te sfătuiesc să mergi și tu dacă ai timp.

Nu putem schimba cu nimic ororile care s-au petrecut în lagăre, dar nici nu e sănătos să le ignorăm. Trebuie să le conștientizăm, să le înțelegem, ca să nu se mai întâmple niciodată pe viitor. Trebuie să înțelegem de fapt cum s-a ajuns la situația asta în primul rând, totul a pornit de la niște alegeri democratice.

Rick Steves a făcut un documentar foarte bun despre istoria fascismului, povestește evenimentele care au marcat Europa secolului 20 și cum s-a ajuns la ele. Și totodată de ce și cum se poate ajunge din nou la o asemenea situație. Curentele naționaliste tind să crească în popularitate tot mai mult în perioada asta și exact așa a fost și atunci…

Fotografii din lagărul de concentrare de la Dachau

Nu mă simt în stare să intru în detalii și să îți povestesc mai multe, dar îți las mai jos fotografii pe care le-am făcut acolo. Nu din cele mai dure, am suficiente și din acelea, sunt printate peste tot fotografii de atunci.

Sper din suflet ca istoria să nu se mai repete vreodată, este o pată neagră peste secolul trecut pe care cu greu o putem concepe și digera.

Lagărul de concentrare de la Dachau

Lagărul de concentrare de la Dachau

Lagărul de concentrare de la Dachau

Lagărul de concentrare de la Dachau

Lagărul de concentrare de la Dachau

Lagărul de concentrare de la Dachau

Lagărul de concentrare de la Dachau

Lagărul de concentrare de la Dachau

Lagărul de concentrare de la Dachau

Lagărul de concentrare de la Dachau

Lagărul de concentrare de la Dachau

Lagărul de concentrare de la Dachau


Citește și:

«

»

Lasă un comentariu

FOLLOW @designedtotravel.ro