La pas pe Calea Victoriei – obiective în București I

Calea Victoriei este un bulevard principal din București, ce mustește de istorie, de vremuri vechi cu baluri, serate cochete și ținute șic, regi și regine, prințese și povești. Ce mai, era locul unde lumea mondenă își dădea randez-vous la sfârșitul secolului 19 și începutul secolului 20!

Puțină istorie despre Calea Victoriei

Inițial nu s-a numit Calea Victoriei, ci Ulița Mare, iar după ce a fost pavată cu butuci de lemn în 1692 i s-a spus Podul Mogoșoaiei, căci făcea legătura între centrul orașului și Palatul Mogoșoaia. Zona a devenit repede cea mai la modă parte a Bucureștiului, în 1775 fuseseră deja construite numeroase case boierești de-a lungul drumului, iar în 1814 a devenit prima stradă din București iluminată de felinare cu lumânări.

În 1878 a fost redenumită Calea Victoriei, în urma victoriei în războiul de independență dintre 1877-1878. Mai apoi, în perioada interbelică, a fost centrul lumii mondene, în clădirile sale somptuoase se dădeau cele mai cochete petreceri. A fost o perioadă fabuloasă pentru București, care și-a căpătat atunci porecla de Micul Paris. Am învățat mai multe despre istoria străzii la Festivalul Spotlight din aprilie.

Astăzi Calea Victoriei și-a pierdut din acel șarm. Se vrea poate o stradă de shopping de lux. Dar multe magazine sunt închise, multe clădiri în ruine. Cu toate acestea, o bună parte dintre clădirile principale au fost îngrijite și restaurate, și ne putem bucura în continuare de ele.

Hai să facem o plimbare pe Calea Victoriei, din Piața Victoriei spre Splaiul Independenței, să vedem împreună care sunt cele mai deosebite clădiri de-a lungul ei, și poate să ne pierdem în câteva povești din trecut.

Casa Filipescu-Cesianu

Nici nu începem bine plimbarea, că la prima intersecție, cu strada Sevastopol, dăm de o clădire superbă pe partea dreaptă, Casa Filipescu-Cesianu. Casa a fost construită în jurul lui 1850 pentru familia Filipescu, o importantă familie aristocrată a vremii. În 1892 intră în posesia avocatului Constantin Cesianu, care o extinde și o restaurează. Astăzi clădirea găzduiește Muzeul Municipiului București.

Palatul Cantacuzino

Nu foarte departe este Palatul Cantacuzino, astăzi Muzeul George Enescu. Este una dintre cele mai frumoase clădiri din București și cu siguranță una dintre preferatele noastre! Marchiza imensă în stil Art Nouveau de la intrare îi dă un aer somptuos și incredibil de elegant!

Palatul a fost construit între 1901-1903 de Gheorghe Grigore Cantacuzino, fost prim ministru și primar al Bucureștiului, zis și Nababul, datorită averii sale imense. După moartea sa din 1913 palatul a rămas fiului său, Mihail Cantacuzino, și soției acestuia, Maria. În 1937, după decesul prematur al soțului său, Maria se recăsătorește cu George Enescu.

Casa Cleopatra Trubeţkoi

La numărul 194 găsim pe Calea Victoriei o clădire ce nu impresionează cu nimic la prima vedere, însă ea ascunde povești nenumărate din viața celor două femei faimoase ce au locuit aici în secolul 19.

Prima a fost Cleopatra Trubeţkoi, născută Ghica și devenită prințesă prin căsătoria cu Serghei Trubeţkoi, un nobil rus. A locuit în Rusia până la moartea soțului ei, apoi a venit în București, în 1840 a cumpărat casa construită la începutul secolului 19 și a renovat-o. Casa a devenit rapid un loc de întâlnire pentru intelectualitatea vremii, iar în 1846 l-a avut ca oaspete aici pe marele pianist Franz Liszt, care a avut atunci câteva concerte la București.

După moartea prințesei casa a intrat în posesia unui moșier bogat, Zaharia Nenciu, a cărui fiică, Nica Capitanovici, se spune că era teribil de frumoasă și extravagantă. Gheorghe Crutzescu spune despre ea că era cea mai „elegantă femeie din Bucureştii sfârşitului veacului trecut“, și „avea nu numai cingătoarea muscalului asortată cu culoarea rochiei pe care o purta, dar şi căptuşeala trăsurii“.

Nica era destul de agitată, a avut trei soți și iubea la nebunie luxul. Toată lumea vorbea despre cum își schimbă zilnic căptușeala trăsurii în funcție de culoarea rochiei pe care o purta. Monograma ei a înlocuit-o pe cea a prințesei Trubețkoi pe fațada clădirii, și mai este acolo și astăzi.

Reședința Manu

La numărul 192 descoperim Reședința Manu unde a locuit Generalul Gheorghe Manu, erou al războiului de independență, și fost primar al Bucureștiului, prim ministru și ministru de război. Locuința era un loc de întâlniri preferat de aristocrație, iar soția sa, Alexandrina Manu, născută Cantacuzino, dădea aici niște petreceri renumite în epocă, toate după moda occidentală, de la mobilier până la ținutele invitaților. Balul fabulos din 1895, dat în onoarea Regelui Carol și a reginei Elisabeta, a fost mult timp pe buzele bucureștenilor.

Casa Vernescu (Casino Palace)

Mai mergem puțin pe Calea Victoriei și la intersecția cu strada Nicolae Iorga descoperim Casa Vernescu, un palat cu o istorie impresionantă. A fost construită în 1821 de Filip Lenș, un boier valah dintr-o familie de nobili cu origine franceză, drept dar de nuntă pentru mireasa sa. Moștenitorii lui Lenș au vândut casa în 1886 lui Gheorghe Dimitrie Vernescu, un avocat și politician, unul dintre fondatorii Partidului Liberal Național.

Vernescu a dorit să facă din clădire cel mai frumos palat de pe Calea Victoriei, așa că l-a angajat pe marele arhitect Ion Mincu să o refacă. Astfel casa moștenește numele lui Vernescu, un mare pasionat de arte, și devine un loc pentru vestitele baluri și serate mondene. În 1993 casa este restaurată și acum găzduiește un cazino. Nu am intrat niciodată, dar am văzut poze cu interioarele și arată fabulos! Dacă te interesează mai multe detalii despre clădire citește aici.

Palatul Ghica

Chiar peste drum de Casa Vernescu se ridică semeț Palatul Ghica. Se numește de fapt Casa Grădișteanu-Ghica, a fost construită la sfârșitul secolului 19 de soții Elena și Constantin Grădișteanu, și moștenită de fiica lor, Maria Grădișteanu, și soțul ei, Scarlat Ghica.

Fațada în stil renascentist e impunătoare, iar grădina e atât de frumos decorată, îmi și imaginez cum se plimbau prin ea proprietarii, mari aristocrați, la sfârșit de secol, în ținute care mai de care mai elegante. Citește mai multe povești despre Palatul Ghica aici.

În noiembrie 2018 am participat împreună cu #CronicariDigitali la un tur de clădiri vechi și fabuloase din această zonă, și am avut acces inclusiv în Palatul Ghica, proprietate privată ce nu se poate vizita. Pentru mai multe informații și fotografii vezi aici: Cronicari Digitali – sau cum să facem viral patrimoniul cultural.

Casa Macca (Institutul de Arheologie Vasile Pîrvan)

Facem un mic ocol pe strada Nicolae Iorga ca să vedem Casa Macca, ce acum găzduiește Institutul Național de Arheologie. Superba clădire a fost construită între 1891 – 1900 de Elena și Petre Macca în stilul eclectic specific perioadei: fațada are elemente baroce (frontoane deasupra ferestrelor, decorații cu mascheroni, îngerași) dar și ornamente art nouveau, în special feroneria.

Clădirea a devenit Muzeul Național de Antichități sub guvernul lui Nicolae Iorga, iar din 1956 găzduiește Institutul de Arheologie. Deși a făcut față cutremurelor și chiar și unui incendiu, casa se degradează, și de când e în patrimoniul Statului, de peste 100 de ani, ea nu a fost restaurată. Au tot fost promisiuni, dar nu s-a realizat nimic. Să sperăm că până la urmă va fi salvată, este o bijuterie a Bucureștilor vechi ce merită păstrată. Un articol foarte bun despre Casa Macca, împreună cu multe fotografii, găsești aici.

Tot în cadrul turului cu #cronicaridigitali am intrat și în Casa Macca, nu pot să îți explic cât de mult îmi doream să o văd la interior!! Vezi în articolul dedicat mai multe fotografii: Cronicari Digitali – sau cum să facem viral patrimoniul cultural. Oficial Casa Macca nu se poate vizita, aici este Institutul de Arheologie. Dar oamenii de acolo ne-au asigurat că se pregătesc de vizite pentru viitor, și că până atunci nu refuză pe nimeni care le bate curios la ușă. Cel puțin așa ne-au spus. Și cred că este valabil în timpul programului lor, deci în timpul săptămânii. Dacă ajungi acolo și reușești să intri să îmi povestești!

Palatul Știrbei

O mulțime de palate și de nume mari de familii boierești pe Calea Victoriei. De data aceasta ajungem la Palatul Știrbei, care a fost ridicat în 1835 la comanda lui Barbu Știrbei, viitorul domn al Țării Românești. El l-a folosit între 1849-1856 ca reședință domnească, având o sală a tronului la etaj și ținând aici multe baluri elegante.

Fiii lui au construit în spatele palatului grajdurile și anexele, inclusiv o cramă pentru vinurile provenite de pe moșia familiei de la Buftea, iar în 1881 au retaurat clădirea, adăugându-i etajul, fațada decorată cu cele patru cariatide (statuile ce țin loc de coloane), și un turn.

În 2005 însă moștenitorii lui Barbu Știrbei au vândut palatul unui om de afaceri pentru 11 milioane de euro. Am aflat că plănuia să construiască mall-ul Știrbei pe domeniu.. A reușit să demoleze grajdurile și anexele, deși aveau valoare de monument, trecându-le pe altă adresă..

Sper să nu fie distrusă clădirea, ar fi ideal să fie restaurată și reintrodusă în circuitul turistic. Dar nu se știe ce se va întâmpla. Mai multe despre povestea tristă a Palatului Știrbei aici.

Athénée Palace

Între 1912-1914 s-a construit în stil Art Nouveau, pe locul fostului Han Gherasi, hotelul Athénée Palace, prima mare construcție din capitală cu structură de beton armat. În 1937 hotelul a fost modernizat de către arhitectul Duiliu Marcu într-un stil mai simplu, Art Deco, păstrându-și însă farmecul. Clădirea a suferit în urma bombardamentelor americane din 1944, dar a fost ulterior renovată. A rezistat cutremurului din 1977, însă a fost din nou avariată la revoluție, găsindu-se în mijlocul conflictelor principale. Fațada avea urme vizibile de gloanțe pe toată suprafața, și a fost renovată în 1993.

În 1996 hotelul este preluat de lanțul Hilton și rămâne unul dintre hotelurile elegante ale Bucureștiului. Încă mai poți găsi acolo barul English Bar, care în anii ‘30 era unul dintre cele mai populare localuri ale orașului, sala de recepție Le Diplomat, care este considerată monument istoric, și holul hotelului, cu coloane din marmură și candelabre, un frumos simbol al perioadei Belle Epoque.

Ateneul Român

Mergând mai departe pe Calea Victoriei, chiar lângă Athénée Palace, după un mic părculeț (pe locul căruia erau mai multe clădiri, distruse complet după bombardamentele din al doilea război mondial), găsim Ateneul Român, o splendidă clădire din 1888, construită pentru a fi un palat al artelor și științelor. Aici au susținut conferințe mari savanți ai României, de la Iorga la Hașdeu, au concertat mulți artiști consacrați, aici s-au organizat primele expoziții majore, pe aici s-au plimbat regi și regine, oameni politici și diplomați străini.

Clădirea este realizată în stil neoclasic cu inspirație grecească, ne dăm seama după cele șase coloane ionice și frontonul de la intrare. Cupola oferă o acustică perfectă, iar interioarele Ateneului sunt splendide!  O parte din fondurile pentru construcție au fost adunate printr-o campanie publică, Dați un leu pentru Ateneu.

Palatul Regal (Muzeul Național de Artă al României)

Ajungem în Piața Revoluției și descoperim Palatul Regal, astăzi Muzeul Național de Artă al României. Vechea Casa Golescu de pe Podul Mogoșoaiei este transformată în palat domnesc la începutul secolului 19, și îi servește drept reședință și lui Alexandru Ioan Cuza până în 1866. O dată cu venirea regelui Carol I palatul a fost extins și mai mult, căpătând până în 1906 o dispunere simlară cu cea de astăzi, în formă de U.

În anii ‘30 regele Carol al II-lea remodelează masiv clădirea de pe Calea Victoriei, corpul central este refăcut după ce fusese în mare parte distrus de un incendiu, se construiește o nouă aripă, și tablourile Coroanei sunt expuse în spații special amenajate. În 1950 se deschide galeria națională de artă, care oferea acces la cultură oamenilor muncii.

Clădirea a suferit grave avarii la revoluție, și a fost restaurată de-abia la finalul anilor ‘90. Din 2000 au fost redeschise pe rând galeriile de artă. Anumite spații nu se puteau vizita până de curând. Dar acum, în al treilea weekend din fiecare lună, sunt deschise pentru vizitare (cu vizite ghidate) spațiile istorice ale palatului: Sufrageria Regală, Scara Voievozilor și Sala Tronului. Le poți vizita și individual în fiecare marți. Citește mai multe detalii aici. Noi încă nu am ajuns, dar de când îmi doresc! Sper să reușim să mergem în iunie la o vizită ghidată, mi-am notat în calendar!

Piața Revoluției

Chiar în fața Palatului Regal se află Piața Revoluției. Și căpătat numele infam în urma revoluției din 1989, căci înainte se numea Piața Palatului. Aici s-au aprins primele scântei în București, chiar în timpul discursului lui Ceaușescu de la balconul palatului. Aici în piață se află Memorialul Renașterii, ridicat în memoria victimelor revoluției. Monumentul este prea puțin iubit de bucureșteni, ba chiar ridiculizat cu porecle ca „țeapa” sau „țeapa cu cartof”, ca să nu mai spun că a costat 1.2 milioane de euro (!!).

Biblioteca Centrală Universitară

Vis-a-vis de Palatul Regal vei observa o clădire splendidă, care acum este Biblioteca Centrală Universitară. Regele Carol I a inaugurat clădirea în 1895, era pe atunci Fundația Universitară Carol I, și avea misiunea de a sprijini elita intelectuală prin subvenții și burse sau tipărirea unor lucrări de licență sau doctorat. A fost construită de arhitectul francez Paul Gottereau, autorul Palatului CEC. Statuia ecvestră a lui Carol I se înalță mândră în fața clădirii.

Citește mai departe despre cele mai frumoase clădiri de pe Calea Victoriei aici: La pas pe Calea Victoriei – obiective în București II.