Un moment de neuitat din călătorii

#calatoriideneuitat

Momondo ne-a provocat la un concurs, cu ocazia împlinirii a 10 ani de existenţă. Să povestim despre călătoria noastră de neuitat. Am stat ceva să mă gândesc care e cea mai frumoasă amintire din călătoriile mele. Am oscilat mult între vacanţa din Sardegna, unde timp de două săptămâni m-am jucat, m-am îndrăgostit, am participat la toate competiţiile posibile, şi am văzut câteva dintre cele mai frumoase plaje. Sau excursia cu sora mea la Paris, când ne-am plimbat boeme pe străduţele pariziene, am făcut people watching la terasele special amenajate pentru asta, şi am avut o experienţă de vis la Disneyland, care mi-a rămas în suflet. Sau poate concertul Coldplay, un soi de salt în gaura de iepure şi nimerit în Ţara Minunilor, atât de vesel şi de colorat a fost totul! Mă gândeam chiar la cea mai recentă vacanţă, cea din Cinque terre, care mi-a depăşit aşteptările, am făcut trekking pe traseele dintre sate şi am văzut nişte peisaje splendide, cu greu o să mă facă să exclam vreo altă privelişte „uau, e chiar mai frumos decât la Cinque Terre”!

Afară plouă. Mă uit pe fereastră şi răscolesc printre amintiri. Nu îmi place ploaia în mod special, dar învăţ să mă bucur de ea. Pe principiul „mă bucur când plouă, pentru că şi dacă nu m-aş bucura, oricum ar ploua” 😀. În orice caz e un sentiment plăcut să fii înauntru, şi să priveşti ploaia pe fereastră. Şi ajută la inspiraţie.

Până la urmă m-am hotărât la o amintire preferată! Îi voi face în ciudă ploii şi voi scrie despre un moment însorit. Este un loc la care când mă gândesc nu se poate să nu îmi apară pe chip un zâmbet larg. Este acel happy place pentru mine. Ceva banal, dar care mi-a oferit clipe unice de relaxare şi fericire!

A fost o cafea pe plajă în Barcelona! 😍

Vezi? Simplu şi banal. Dar minunat pentru mine!

Vacanţa mult aşteptată

Am fost în Barcelona cu Alex la începutul anului. O escapadă mult aşteptată, eram amândoi burned-out şi nu mai fusesem în vacanţă de aproape un an. Ne-am bucurat mult de cele cinci zile petrecute acolo! Cum am ajuns, plimbându-ne pe Rambla, Alex făcea deja planuri pentru următoarea excursie în Barcelona! Mă bucur că a rezonat cu ce simţeam eu, acum e oraşul preferat al amândurora!

Vreme de patru zile ne-am plimbat mult, mai ales pe jos, să ne cadă picioarele şi nu alta. Aşa ştim noi să facem, ne epuizăm mergând pe jos peste 10 km zilnic 😄. Am mâncat numai bunătăţi, am făcut shopping (rebajas peste tot!), ne-am îndrăgostit pur şi simplu de Gaudi, şi ne-am bucurat în februarie de un soare la care nu puteam spera în Bucureşti.

În a cincea zi aveam avionul spre casă pe după-amiază. Am stabilit să nu ne mai uităm peste itinerariul parcurs oricum parţial, şi să ne plimbăm în voie, fără planuri. Vorba vine să ne plimbăm, pentru că voiam să stăm undeva, după cum protestau picioarele noastre. Am hotărât să mergem pe plaja Barceloneta şi să bem o cafea acolo.

Cafeaua de neuitat

Cafea in RomaA fost o reală încântare! Am găsit un bar-cafenea chiar pe plajă şi ne-am instalat la masa cea mai apropiată de nisip. Mi-am desfăcut geanta ca să stea la soare şi să se usuce, tocmai ce vărsasem apă în ea (#goofiness #dianaestegoofy #boroboata), şi ne-am comandat câte o cafea. Alex probabil una de femei, cum face el de obicei (serios, uite poza asta din dreapta, eram în Roma.. un capuccino pentru mine şi.. o băutură elegantă pe bază de cafea cu multă ciocolată servită într-un pahar delicat… ai prins ideea, nu?) 😄.

Şi aşa am stat noi în mânecă scurtă la soare, savurând o cafea bună, ascultând valurile. Fără grabă, fără planuri, pur şi simplu trâind clipa. Nu mai văzusem nici unul marea de trei ani… Aşa că eram fascinaţi. În jur erau oameni relaxaţi, unii întinşi pe nisip, mulţi cu căţeii după ei. Era zona din Barceloneta neamenajată, şi nu prea erau turişti. Dacă stau să mă gândesc cred că erau numai localnici. Ceea ce e mereu un semn bun.

Trăiam acolo în clipa aceea, nu mă gândeam la nimic, eram pur şi simplu fericită. Ce înseamnă soare şi mare.. Îţi modifică starea de spirit.. Mă străduiam de ceva timp să învăţ să trăiesc în prezent, dar cred că abia în acel moment am realizat ce presupune asta. Şi când am nevoie să îmi amintesc, mă reîntorc la acele clipe. Fără griji, fără planuri pentru viitor, fără gânduri despre trecut. Să te laşi încălzit de soare, să zâmbeşti, să priveşti omul de lângă tine, să fii recunoscător pentru tot ce ai.

Peripeţii şi emoţii

Desigur că am avut şi peripeţii. Când să plecăm am zis să trecem întâi pe la baie. M-am dus eu prima. Am rămas foarte surprinsă să găsesc în baia de fete un.. negru. Mare. Stătea lângă intrare şi pregătea şervete de hârtie ca să nu le rupi singură din suport. În plus făcea şi conversaţie, ce faci în Barcelona, cât mai stai, dacă ţi-a plăcut. Te încuraja la final să îi laşi ceva mărunţiş într-un vas de pe chiuvetă. Nu ştiam cum să plec mai repede, nu mă simţeam deloc confortabil. Apoi Alex, când a auzit că e un negru mare la baie, nu a mai vrut să meargă 😅.

După aceea am început să vorbim despre el. Îl comparam cu ceilalţi (probabil) conaţionali ai lui care vindeau fake-uri de ochelari, genţi şi te miri ce, pe Rambla şi în alte zone turistice. Şi care erau mereu cu ochii după poliţie, şi la prima sirenă o zbugheau cu toată marfa după ei. Îi observam şi ne întrebam mereu oare de ce nu îşi iau nişte job-uri adevărate şi preferă să stea cu frica de poliţie. Ne ziceam că omul acela de la baie face totuşi o treabă mai onestă.

Dar lucrurile nu erau chiar aşa cum le judecam noi. Ulterior am văzut filmul Biutiful al lui Alejandro Inarritu. Un film din 2010, plasat în Barcelona, la care ne-am uitat abia anul ăsta, şi care mi-a rupt inima în două.. Pe de o parte povestea personajului principal, care e foarte tristă, şi atât de reală şi tangibilă, pe de altă parte pentru că ne-a oferit o întrezărire în viaţa imigranţilor ilegali. Aceşti negri vânzători ambulanţi pe străzi, şi nu numai. Asta a fost cu adevărat dureros. Cu siguranţă e real ce se prezintă în film… Şi te face să te gândeşti oare în ce condiţii trăiesc oamenii ăştia acasă la ei, de preferă viaţa asta.. Ţi-l recomand, e un film foarte bun. Şi emoţionant.

O nouă destinaţie pentru momente de neuitat

Pentru final, Momondo ne provoacă să alegem o destinaţie de călătorie preferată. Avem atâtea planuri de călătorii, vrem să vedem New York, Seychelles, Madagascar, Islanda, aurora boreală, mai avem atâtea locuri prin Europa de explorat. Dar recunosc că în momentul ăsta Asia mă atrage cel mai mult. L-am întrebat pe Alex unde i-ar plăcea să mergem dacă am câştiga concursul. Mi-a zis că ar vrea pe insula pe care au filmat Mechanic: Resurrection (2016). Era o insulă superbă din Thailanda, cu ape turcoaz, bungalouri pe plajă, şi multă linişte.

Mi-a plăcut ideea! Am făcut puţin research şi am aflat că este vorba de insula Koh Yao Yai de lângă Phuket. Koh Yao (koh = insulă) sunt două insule surori, Yao Noi şi Yao Yai, şi am citit că sunt foarte puţin dezvoltate turistic. Nu tu banane şi skijet-uri pe plajă, nu hoteluri all inclusive, sunt foarte mulţi localnici care îşi câştigă veniturile din pescuit şi plantaţii de cauciuc.

Sună ideal! Este genul de loc în care poţi cu adevărat să trăieşti clipa, să te bucuri de frumos, să te deconectezi de agitaţie şi să te reconectezi cu tine însuţi.KOH YAO YAI

Am găsit pe momondo.ro bilete Bucureşti – Phuket, cu escale în Istanbul şi Bangkok. Din Phuket pe insulă se ajunge cu barca. Mi-ar plăcea să ne oprim şi în Bangkok câteva zile, doar e pe primul loc în topul celor mai vizitate oraşe din lume în 2016, a depăşit Londra şi Paris, nu cred că a ajuns degeaba acolo!

Concurs şi pentru tine

Da, da, pentru tine, cititorule! Momondo organizează în paralel şi un concurs pentru cititorii de bloguri! 😃 Tot ce trebuie să faci este să povesteşti într-un comentariu la acest post despre călătoria ta de neuitat, iar apoi să menţionezi destinaţia ta favorită şi să adaugi link-ul la biletul de avion către aceasta de pe site-ul momondo.ro. Până pe 27 octombrie 2016. Premiul este o vacanţă în valoare de până la 1000 de euro pentru cititorul cu cea mai bună poveste!

Aşa că hai, să te văd şi pe tine cum scormoneşti printre amintiri. Ha ha, vezi că nu e aşa uşor? 😄

 

4 thoughts on “Un moment de neuitat din călătorii

  1. Mereu m-a atras apa. De cand eram mica ma visam sirena ca in Odissea lui Homer. Asteptam cu entuziasm luna plina sperand ca peste noapte ma voi transforma intr-o fiinta fabuloasa din mitologia greaca. Cum sperantele nu pier niciodata, am ascultat chemarea si anul trecut mi-am programat o vacanta pe insula de smarald a Greciei. In Thassos m-am capatat cu cea mai frumoasa amintire de calatorie. Prin intermediul scuba-divingului visul meu de a fi sirena s-a indeplinit, chiar daca a fost doar pentru o zi. Este o senzatie mirobolanta sa aduni scoici de pe fundul marii si sa aluneci printre stelele de mare.
    Pentru inceput am exersat scufundarile in grup la malul marii. Primele momente sunt coplesitoare, iar cel mai mare dusman este panica. Odata ce scapi de stres si de grijile privind echipamentul purtat, poti explora linistit peisajul marin. Dupa zece minute de incercaci, am reusit sa ma relaxez total si sa ma bucur de frumusetea lumii subacvatice. A doua experienta de scuba-diving din acea zi a avut loc intr-un golf, la 16 metri adancime. De data acceasta n-am stat pe ganduri si incurajata de instructor am sarit direct din barca spre adancuri. Scufundarea s-a desfasurat lin, sub indrumuarea instructorului care mi-a dat incredere sa rezist jumatate de ceas in apa. N-am simtit cat de repede s-a scurs timpul atunci cand am primit semnalul sa ne indrepteam spre suprafata. Tot ce-i frumos trece repede, insa poate fi repetat! Urmatoarea experienta de scuba-diving mi-as dori sa fie intr-o zona cu corali. Daca maine mi s-ar oferi sansa sa fiu din nou sirena, mi-as pregati imediat bagajul si as lua primul zbor spre Egipt – http://www.momondo.ro/?desktop=1&page=result-details

  2. Excursia mea de vis a fost cea din Bali, din primavara anului asta. Un yoga retreat unic, cu yoga in fiecare zi dar nu numai atat. Multe exercitii de dezvoltare intr-un cadru idilic, dar si escapade in „miezul” Bali-ului, ashram si comunitatile de acolo, care m-au apropiat asa mult de traditiile si cultura lor. Au mai fost si vreo doua zile de balaceala. Cred ca cel mai mult m-a impresionat ritualul la Preoteasa, ceva mistic, incantatiile ei cutremuratoare si ritualul efectiv prin care turna apa pe fiecare din noi, simbolizand purificarea. Si muuulte altele, prin care Bali ramane in sufletul meu. https://www.momondo.ro/flights/buh-1/ba-id-3/flights-from-bucuresti-to-bali.html?TripType=2&SegNo=2&SDP0=09-11-2016&SDP1=14-11-2016&AD=2&TK=ECO&DO=false&NA=false

Spune-ți părerea