Momente amuzante în deplasare la Bologna

Bologna

Iarăşi o deplasare cu munca la Bologna. A treia oară. Şi s-ar putea să merg mai des de acum înainte. Well, nu mă plâng, ador Italia din toţi rărunchii, şi aş reveni aici oricând şi cu orice ocazie!

< Little did she know că se va îndrăgosti atât de mult de oraş de data asta. They do say that the third time is lucky! >

Ajung în Bologna duminică dimineaţă. Mă bucur că am timp să mă plimb prin oraş, mi-am luat şi aparatul foto la mine, să fac poze frumoase, să pot în sfârşit să scriu pe blog despre Bologna, doar calc a patra oară pe tărâmul bolognez. De plimbat, mă plimb. Dar plouă cu găleata aproape toată ziua.

Se spune că în Bologna e în regulă să te plimbi prin ploaie, căci sunt porticuri peste tot. Ţin să contest această credinţă din popor! De la portic la portic nu ai nicio apărare!

Bologna
Porticuri în Bologna
Bologna
Portic superb în Bologna

Diana a văzut prognoza. Diana s-a gândit bine cu ce să se încalţe, şi a decis ea că nu are cum să plouă încontinuu. Diana şi-a luat nişte adidaşi dintr-un fel de pânză, cu găurele. Diana regretă alegerea la fiecare pas, la propriu, când îi mai intră câte un val de apă rece la picioare, şi îi îmbibă bine şosetele.

Bologna

Bologna

Bologna

Sunt la birou, e linişte. Deodată începe să răsune tare de tot tam-tam-tam ta-tatam ta-tatam… melodia din Star Wars!! Sfinte calzone, mă uit spre uşă, mă aştept să intre Darth Vader cu neonul în mână şi respiraţia grea (ce-i drept, sunt câteva trepte de urcat)! Dar.. era doar ringtone-ul unui coleg.

Şefa proiectului, pe lângă faptul că e super cool, are ringtone cu Coldplay, A Sky Full of Stars. Şi carneţel cu Game of Thrones. Hmm, chiar căutam un mentor!

Aflu că un coleg italian e căsătorit cu o braziliancă! Uau!! Poate e ceva normal.. dar.. dar.. mie îmi pare atât de exotic! Îmi imaginez o Salma Hayek bronzată, voluptoasă şi cu buzele cărnoase, cum dansează samba toată ziua îmbrăcată doar în pene colorate! Cât de tare! La fel am gândit despre alt coleg, care e căsătorit cu o tipă din Republica Dominicană, şi îmi povestea că s-au cunoscut la cursuri de salsa! Vaaaai ce romantic!!!

How to get brazilian citizenship… Ah scuze, voiam să caut pe google. Chiar mi-ar plăcea să îi ofer lui Alex ocazia de a face afirmaţia asta, că e căsătorit cu o braziliancă! Brunetă sunt, samba ştiu acolo cât să impresionez, portugheză nu am habar, dar încropecao niscaivao cuvinte, nu e problemacao.

– Salut, regim fără carbohidraţi. Începusem să ne înţelegem bine. În avion ţi-am fost fidelă, ne-au servit ştrudel cu mere şi ciocolată în loc de mese sănătoase şi nutritive, dar le-am refuzat. Când am aterizat în Italia nu am avut niciun regret că suntem împreună. Ştiam că voi putea rezista ispitelor. Of, dar apoi.. Îmi era tare foame şi niciun restaurant deschis în jur. A trebuit să mănânc un croissant.. Dar nu îţi face griji, era mic de tot! Nu a însemnat nimic pentru mine.

– Apoi…. apoi să ştii că am avut o mică aventură cu câteva bezele… Da, ai auzit bine, câteva.. Au fost mai multe.. Nu am comandat, dar mi-au adus desert din partea casei. Ce puteam să fac? Doar ştii că once you go bezele, you never go back!

Apropos, croissantele le-am mâncat la Impero. Alături de un cappuccino, cum altfel? Dacă eşti şi tu ca mine, când auzi de Impero te duci cu gândul la Harry Potter, la părinţii lui Neville, dar nuuu, acolo era Imperio :D. Off halal de studentă la Hogwarts aş fi fost, nici nu pot să reţin vrăjile!

Mic dejun la Impero - Bologna
Mic dejun la Impero

Să revenim la Impero. De când am stat o noapte cu airbnb în Bologna, şi cei doi tineri simpatici care ne-au găzduit ne-au recomandat să luăm micul dejun la Impero, pe Via dell’Independenza, revin aici ori de câte ori ajung în Bologna. E o cafenea unde se servesc şi sandvişuri, şi produse de patiserie, ca peste tot în Italia. Dar pentru mine e specială, au lucruri foarte bune, cafeaua e minunată, şi îmi amintesc cu drag de micul dejun luat aici cu Alex, înainte de a porni spre Cinque Terre. În plus, ador clinchetul de ceşcuţe din cafenelele italieneşti, l-ai observat?

 

Ador clinchetul cescutelor din cafenelele italienesti!! 😍😍😍

Posted by Designed to travel on Sunday, May 7, 2017

 

E a treia oară când vin în Bologna să stau o săptămână întreagă. Până acum nu am urcat niciodată în Torre degli Asinelli, unul dintre cele două turnuri (pot să jur că Tolkien a călătorit în Bologna şi de aici a copiat ideea! 😂). Mi-am zis mereu „lasă, o să urc când vine şi Alex, să vedem împreună Bologna de sus”.

Bologna
Cele două turnuri din Bologna: Garisenda si Asinelli

Acum ajung din nou în preajma turnurilor. E seară. Vai, cum îmi fac cu ochiul…. Începe un dialog interminabil în mintea mea..

– Cine ştie când mai ajungi aici? Oare e chiar aşa de rău dacă urci şi acum şi când mai vii cu Alex? Nuu lasă, eşti obosită, cum să urci acum atâtea trepte. Dar totuşi.. nu costă decât 3 euro.. Dar lasă, că e noapte. Mai bine urci pe zi, ce o să vezi acum noaptea?! Dar.. acum ai aparatul foto la tine, ai putea face nişte poze decente cu el. Hmm.. şi poate când vii cu Alex ar fi mai bine să urcaţi în turn pe timp de zi! Da, ce idee bună! Şi dacă urci şi acum, o să ai poze şi pe noapte şi pe zi! E perfect!

Îmi fierbe sângele în mine de ce decizie am putut să iau, cât de aventuros! (eh, nu e deloc aventuros, dar la nivelul ăsta trăiesc eu momentele obişnuite din zi). Gata, mă îndrept hotărâtă către intrare. Fac înconjurul turnului.. Pe unde e intrarea aia? Hai, că nu mai am răbdare!! Ummmm…. ce???

Bologna

Bologna
Chiar mă întrebam ce e cu schelele alea, care îmi strică pozele!

Un coleg povesteşte la masă că era nu mai ştiu unde, şi a băut un „calice di vino”. Eu m-am uitat mirată la el. Dar în rest nu a reacţionat nimeni. Calice di vino? Pe bune? E un termen comun? Îl caut mai târziu pe google, şi văd stupefiată că aşa se zice la paharele în formă de clopot, în care se serveşte vinul! Dacă m-ai fi pus să traduc aş fi zis.. pocal! Da, ăsta e cuvântul. Îmi sună a cavaleri templieri, poveşti din Biblie, Triwizard Tournament! Într-adevăr caut pe Google Translate şi îmi dă potir, pocal, caliciu. Hai că sunt simpatici italienii, cu vocabularul lor cu tot.

– Dragă regim fără carbohidraţi, ştii că ţin mult la tine! Dar azi am fost să văd o prietenă care are o piadineria, chiar în zona universitară, pe Via San Vitale. E aproape de cele două turnuri. Dragă regimule, trebuie să mă înţelegi! Cum era să o jignesc şi să nu gust o piadina? Serios, tu ce ai fi făcut în locul meu? Recunosc că mi-a plăcut şi nu regret nimic! Ce e cu tăcerea asta? Ce nu îţi convine? După ce că sunt atât de disponibilă pentru tine, şi tu nu îmi oferi decât pofte, frustrări, şi mă faci să mă simt vinovată când mă uit cu jind la o pizza. Nici măcar endorfine nu eşti în stare să îmi oferi! Aşteaptă tu să ajung din nou la 55 kg, că nu mă mai vezi la faţă!

Piadineria San Vitale - Bologna
Piadineria San Vitale

Premiul pentru cel mai tare început de frază al anului îi revine lui Alex, care îmi povesteşte la telefon: „Apropos de khaleesi, când m-am dus să îmi fac radiografii la dinţi…”. De amorul artei, te las pe tine să completezi restul, într-o notă cât mai suprarealistă te rog! 😅

Am găsit reţeta perfectă pentru a adormi instant: hashtag-urile! Vaai păi încearcă tu zi de zi să te trezeşti la 7, te duci la birou unde e de muncă şi de multe ori presiune, seara nu ai stare şi ieşi în oraş să mai explorezi, faci o mulţime de poze din toate unghiurile, mănânci ceva bun, şi ajungi la hotel pe la 11 noaptea. Mai trece o oră până vorbeşti cu iubitul, care săracul e pe alt fus orar şi te-a tot aşteptat, apoi te bagi în pat, iei telefonul şi începi să selectezi şi editezi poze. Asta e în regulă, te ţine în alertă. Mai umbli la contrast, la sharpness, te concentrezi să iasă bine.

Acum e acum! Începi să le postezi pe Instagram. La unele dai share direct şi pe pagina de facebook, că îţi place cum au ieşit. La prima poză merge totul bine. Ai răbdare, cauţi hashtags, vezi care sunt mai folosite, te gândeşti ce cuvinte cheie să mai bagi. E o provocare, îţi place! La a doua poză deja parcă nu mai e distractiv, pui mai puţine hashtags. Lasă că dă lumea like la prima poză şi o să ajungă şi la a doua.. Speri să îţi dea şi follow, mama lor. La a treia poză e jale… Hashtag-urile au devenit o rutină, începi să vezi dublu, degetele nu te mai ascultă, pleoapele se încăpăţânează să se închidă. Gata, dai post, închizi geamul, stingi lumina şi aia e. Mai pui mâine.

Doar că şi mâine e aceeaşi poveste! Dacă te uiţi pe contul meu de Instagram, o să vezi numai câte 3 poze postate în fiecare zi, la ore din astea nocturne! Aşadar, dacă ai probleme cu somnul, încearcă să postezi pe Instagram. Şi să pui muuuuuulte hashtag-uri! O să adormi instant!

– Dragă regimule fără carbohidraţi, simt nevoia să luăm o pauză. Nu mă susţii deloc! Nu am energie şi acum chiar îmi e foame. Sunt la Eataly şi îmi iau tortellini. Eu zic să nu vorbim weekend-ul ăsta. De luni mai vedem.. te sun eu.Tortellini al brodo la Eataly - Bologna

Over and out. See you next time, sweet Bologna!

Bologna
Piazza Maggiore în ploaie

2 thoughts on “Momente amuzante în deplasare la Bologna

  1. O zi am stat in Bologna, dar mi-a placut tare mult! Am urcat si in turn, dar n-a fost foarte placut. Scarile inguste, de lemn si locul ingust imi dadeau asa o senzatie de anxietate… pe la jumatatea drumului am inceput sa ma gandesc si la cutremure, iti dai seama! Unde mai pui ca eram singura, nici urma de turist prin jur..
    Vederea in schimb a sters orice urma de teama!

    1. Aoleu, eu sunt un pic claustrofoba… Au inchis turnul ca sa restaureze tocmai scarile, poate le fac mai.. late :))

Spune-mi părerea ta