Cinci destinaţii exotice în care mi-ar plăcea să ajung

Cinci locuri exotice
Fotografie de MattJP / CC BY 2.0

Săptămâna trecută am fost la #ScoalaFlanco. Da da, am fost din nou la şcoală, am stat într-un soi de bancă, am luat notiţe şi am primit chiar şi temă pentru acasă! Şcoala Flanco organizează în fiecare an cursuri gratuite pentru a ajuta comunitatea online să crească. Eu am fost la cursul #TravelPesteAsteptari susţinut de Răzvan Pascu, şi mi-a plăcut tare mult, am cunoscut o comunitate tânără de bloggeri sau viitori bloggeri de travel. Şi cum ziceam, am primit o temă pentru acasă, să scriem un articol despre cinci destinaţii exotice în care ne-ar plăcea să ajungem.

Când auzi exotic te gândeşti la o plajă cu apă turcoaz, şi te vezi stând la umbra palmierilor, cu o nucă de cocos în braţe? Eu da! Aahh să lenevesc aşa la soare, fără să am nimic de făcut.. ce plăcere.. Şi apoi, când mă plictisesc de stat degeaba la plajă (există o asemena plictiseală..?), să mă plimb şi să descopăr culturi noi, mâncăruri şi fructe noi, oameni şi zâmbete noi.

Da, plaja face parte din peisajul exotic. Dar ce mi se pare şi mai interesant este cultura pe care o găseşti în acele locuri îndepărtate. Mă fascinează ideea că sunt oameni care trăiesc foarte diferit, cu ritmuri diferite, cu altfel de gânduri şi aspiraţii decât noi.

Inspiraţie

Mă las inspirată de multe lucruri când îmi fac bucketlist-ul de călătorii. Văd poze şi filme pe internet, aud de la prieteni că au fost cine ştie pe unde, aud de vreo ofertă bună la avioane. Dar în ultimii ani am început să mă las inspirată tot mai mult de blogurile de călătorie! Găseam extraordinar faptul că aceşti oameni călătoresc atât de des (chiar o dată pe lună sau mai des), şi scriu despre asta, cu impresii şi senzaţii despre fiecare loc în parte.

Citind tot mai multe bloguri, am hotărât că vreau să fac şi eu asta! Să călătoresc cât mai mult, şi să povestesc la rândul meu despre aventurile pe care le trăiesc. Şi iată-mă! 😊

Ideea este că pe bloguri găseşti mult mai mult decât informaţii practice, cum ar fi preţurile într-un anume oraş, sugestii de itinerarii sau cartierele ideale de cazare. Găseşti trăiri, emoţii, ce le-a plăcut şi ce nu le-a plăcut. E totul foarte subiectiv şi uman.

Din acest motiv am hotărât să mă las inspirată de bloguri şi pentru această temă. Am răscolit prin bucketlist-ul de călătorii şi am alcătuit lista ce urmează. Poate reuşesc să te inspir şi eu, la rândul meu.

Seychelles

Grand Anse, La Digue, Seychelles
Fotografie de Jean-Marie Hullot / CC BY 2.0

Nici nu aveam Seychelles pe bucketlist până să văd pozele extraordinare şi entuziasmul Roxanei şi al lui Andrei de la prinlume.com. Au fost atât de impresionaţi de ce au găsit acolo, şi au povestit cu atâta bucurie pe blog, zicând la fiecare pas că abia aşteaptă să se întoarcă, încât m-au cucerit total! Ca să fac o paranteză, spuneau asta până să meargă în Islanda, care acum e locul lor preferat 😀. M-au cucerit şi cu Islanda, abia aştept să ajung şi eu acolo!

E mult prea frumos în Seychelles, plaje cu nisip fin şi apă turcoaz şi limpede, înconjurate de palmieri, dar deloc aglomerate. Fructe de tot felul, banane de tot felul, Coca Cola făcută special pentru insulă, şi plaje faimoase, ca Anse Lazio, plajele de pe insula Mahe, si splendida Anse Georgette. Toate plaje sălbatice, neamenajate, cu o vegetaţie foarte bogată, şi aproape pustii. M-am entuziasmat iarăşi uitându-mă la pozele lor!

Au scris şi un articol despre costurile excursiei, ca să îţi faci o idee. Nu este tocmai ieftin, dar până la urmă te duci pe un alt continent, în Africa, numai avioanele până acolo sunt destul de scumpe.

Palawan, Filipine

Palawan
Fotografie de Allan Ascaño / CC BY 2.0

Îi urmăream pe Simona şi Alex pe blogul lor, lipa-lipa.ro, de ceva timp. Când văd la un moment dat un articol cum că şi-au dat demisia şi au plecat în Asia cu bilet doar dus! Whaaat? Ştiam de alţii care au făcut asta, am observat că bloggerii de travel au tendinţa să îşi dorească asta, dar pe ei îi simţeam foarte apropiaţi şi nu mă aşteptam să o facă, mai ales că nu spuseseră nimic înainte.😃

S-au dus pentru început în Palawan, care este cea mai mare provincie din Filipine, şi este compusă din mai multe insule. A vorbit Simona atââât de frumos despre Palawan, încât mi s-a pus pata să merg şi eu acolo! Viaţa în Asia e mult mai lentă, şi dacă mai şi călătoreşti pe termen lung şi nu te grăbeşti nicăieri, e aşa de plăcut!

Din Palawan au călătorit în Thailanda pentru două luni, în Laos pentru încă alte două luni, o lună în Vietnam, două luni iar în Palawan, apoi s-au dus în Myanmar pentru câteva săptămâni dacă nu mă înşel, şi tocmai au plecat ieri de acolo. Au trăit experienţe frumoase, au văzut lucruri minunate, au petrecut două luni remote, aproape fără internet şi electricitate, ne-au povestit cum e să mergi cu relaţia la drum lung. Şi cel mai important lucru pe care l-am învăţat de la ei, cum să călătoreşti încet şi câte satisfacţii îţi aduce.

Vanuatu

Vanuatu
Fotografie de Phillip Capper / CC BY 2.0

Who the f*** is Vanuatu?, vorba cântecului 😄. Sau mai degrabă unde este?! Republica Vanuatu este un arhipelag la est de Australia. La capătul lumii, mai precis!

Dana, o prietenă de-a unei prietene, a plecat în 2012 în acest capăt al lumii, ca voluntar într-un proiect educativ, şi de atunci scrie pe blogul ei, unaninvanuatu.wordpress.com, despre tot felul de întâmplări, mai plăcute sau mai puţin plăcute. Este lumea a treia acolo, drumurile sunt proaste, serviciile şi chiriile sunt foarte scumpe. A durat câteva luni până să găsească o locuinţă decentă la un preţ decent, având în vedere că bugetul ei ca voluntar nu era foarte mare. Ca „femeie albă singură” a trebuit să găsească un cartier cu străzi luminate, şi să aibă colegi de cameră, pentru că apartamentele albilor sunt sparte frecvent de hoţi. Într-o zi chiar s-a trezit cu doi refugiaţi în curte! 😀

Oamenii sunt săraci, dar mereu zâmbitori şi primitori. Fructele sunt la tot pasul, care mai de care în vegetaţia luxuriantă de la sud de Ecuator, şi le poţi culege şi mânca liniştit de pe stradă.

Dana scrie foarte frumos, îmi e drag să îi urmăresc poveştile, şi mi-a stârnit curiozitatea despre acea lume atât de departe, şi fizic dar şi spiritual, de cvilizaţia vestică. Cred că ai multe de învăţat când eşti atât de departe de casă. Despre cum funcţionează lumea, despre ce este important în viaţă, dar şi despre tine însuţi.

Bali, Indonezia

Fotografie de Thomas Depenbusch / CC BY 2.0
Fotografie de Thomas Depenbusch / CC BY 2.0

Florenţa, prietena mea foarte bună, scrie de câţiva ani pe blogul ei, www.lifeisnotafight.com. Nu este unul de călătorii, ci despre viaţa ei cu scleroză multiplă, despre cum trăieşte momentele dificile, şi cum învaţă să accepte tot ce i se întâmplă. Şi mai ales să fie fericită în orice circumstanţe! Cred că asta e cea mai importantă lecţie pe care am învăţat-o de la ea.

Anul acesta, în primăvară, a fost într-o tabără spirituală în Bali, organizată de Andreea de la suntuncopac.com. S-a întors cu nişte poveşti minunate de acolo! A văzut locuri splendide, a mâncat numai bunătăţi, aproape exclusiv vegetarian, sunt foarte multe fructe exotice la discreţie pe insulă. A întâlnit localnici minunaţi, mi-a povestit cum ei au un ritm foarte lent de viaţă, cum pregătesc ofrande din flori, puse în coşuleţe din frunze de banan sau cocos, şi le oferă zeilor la altare.

A descoperit oameni minunaţi în tabără, şi a legat prietenii noi. A făcut yoga, a învăţat să fie mai prezentă, au ţinut un silent day, o zi întreagă în care nu au vorbit, şi astfel a mai aflat lucruri despre ea. A fost la diferite temple, şi la o preoteasă care face curăţări energetice prin apă. Într-o seară au organizat ritualul focului, unde un balinez a făcut nişte incantaţii şi fetele au aruncat în foc flori, nuci, seminţe, cu intenţia de a renunţa la ce nu le mai serveşte sau le dăunează.

Mă atrage foarte mult experienţa spirituală pe care o găseşti în Asia. Sper ca atunci când ajung acolo (planul este să se întâmple la anul) să nu fiu pe repede înainte şi să mă pot bucura de tot ce mi se întâmplă!

Slow travel prin Asia

Fotografie de Justin Vidamo / CC BY 2.0
Fotografie de Justin Vidamo / CC BY 2.0

Mirela e o persoană foarte pozitivă şi deschisă, şi scrie pe blogul extravita.ro. Încă nu am cunoscut-o personal (abia aştept, merg la un workshop de-al ei la sfârşitul lunii!), dar se simte din modul în care scrie. Ştii că unii oameni zâmbesc la telefon, ceea ce pare fără sens, dar se transmite zâmbetul prin glas, tonalitate. Ei bine, aşa e şi în scris, poţi transmite zâmbetul şi starea de bine prin text! Şi pe blogul Mirelei se simte asta din plin!

În 2014 a călătorit singură prin Asia timp de două luni! O admir mult de tot pentru curajul ăsta! E o lume şi o cultură diferită acolo, eu nu cred că aş avea curajul să merg singură. A ajuns în Dubai, Hong Kong, Malaezia, Indonezia, inclusiv Bali, Singapore şi Bangkok.

A adunat o sumedenie de poveşti în aceste două luni, şi m-a impresionat mult că în articolul ei scris la trei luni de la întoarcere, cele mai multe amintiri frumoase erau în legătură cu oamenii pe care i-a întâlnit! A scris despre obsesia asiaticelor de a avea chipul cât mai alb, despre ţeapa tuk tuk-urilor pentru turişti în Bangkok, despre street food în toată Asia, care este o adevărată cultură.

Cu speranţa că poate te-am inspirat la rândul meu şi ţi-am făcut poftă de locuri exotice, te las să descoperi în continuare blogurile de mai sus. Şi să îţi faci planuri de vacanţă. Mai ales că acum la noi vine iarna (vorba ceea, winter is coming 😅), o fugă pe cealaltă emisferă e numai potrivită! 😉

Spune-ți părerea