Cele mai proaste momente din călătorii în 2016

Am scris despre cele mai bune momente din călătorii, dar a venit timpul să echilibrez balanţa şi să pun pe hârtie şi momentele mai puţin bune.

E ciudat să mă gândesc la momentele proaste din călătorii. De obicei, chiar dacă se întâmplă ceva negativ, trec peste şi mă concentrez oricum pe lucrurile bune din jurul meu. Aşa că m-am străduit ceva să mă gândesc la momente mai puţin fericite din vacanţele de anul ăsta.

Nu vreau să mă plâng de toate momentele în care ajungeam epuizaţi seara la hotel, deşi asta mi-a venit prima dată în minte. E ceva ce ne facem conştient, în city breaks mergem pe jos până stau să ne cadă picioarele 😂 . Aşa ne place nouă, să luăm oraşul la picior, să îl străbatem tacticos. Şi tare ne mai pare rău la sfârşitul zilei. Dar a doua zi ne trezim fresh şi o luăm de la capăt! 😀

Cum ziceam, mi-a luat ceva să mă hotărăsc. Din fericire nu am trecut prin situaţii grave. În afară de primul moment de pe listă, toate sunt First World Problems.😂

La spital în Valencia

Da, am ajuns la urgenţă în Valencia. Nu a fost ceva deosebit de grav, dar am avut oricum nevoie să văd un medic. Cu o seară înainte de a pleca spre Spania am făcut o nefăcută. Eram cu Alex acasă, ne gândeam ce să mai punem în bagaj, eram aşa de fericiţi că plecăm în sfârşit într-o vacanţă! Stăteam întinşi în pat şi ne uitam la tv, când dintr-o dată ne-am întors brusc unul spre altul, şi am intrat cu ochiul fix în barba lui… Care barbă era proaspăt tunsă şi din ce am înţeles foarte ascuţită.. Nu vrei să ştii… Am avut o zgârietură teribilă pe cornee. Te scutesc de detalii, îţi zic doar că am reuşit totuşi să plecăm în vacanţă pentru că am cumpărat o lentilă de contact terapeutică, pe care o puteam purta şi noaptea, ca să nu clipesc peste zgârietură.

Cu toate astea, m-au apucat nişte dureri foarte mari când eram în Valencia. Aşa că am fost la spital, care arăta excelent, avea marmură peste tot, şi am avut noroc să dăm de un oftalmolog român. Altfel nu ştiu cum am fi explicat prin semne ce am păţit! Că ei engleză nu prea, şi noi spaniolă nici atât.. În fine, au urmat două zile în care am stat numai la hotel, nu am văzut nimic din Valencia, am cumpărat bilete de avion Valencia-Bucureşti ca să ne întoarcem mai repede. Însă din fericire după două zile am început să mă simt mai bine şi am pornit spre Barcelona, cum era planul iniţial. Şi am avut cea mai tare vacanţă, ne-a plăcut la nebunie! Atât de mult încât mai mergem un weekend în ianuarie acolo! 😍

O zi prea caldă în Grecia

Am tot tras de Alex să mergem într-o tură cu maşina pe Sithonia ca să vedem mai multe plaje. Nu ştiu cum am reuşit să alegem cea mai călduroasă zi posibilă! Una din cele două zile caniculare pe care le-am prins acolo în august. În cealaltă dintre ele nici nu am putut sta afară, mai mult înauntru.

Am făcut mai multe opriri, trebuia să mergem ceva pe jos ca să ajungem la unele plaje. Şi nici măcar nu ne-a plăcut vreuna în mod deosebit.. Erau frumoase, dar supra aglomerate, pline de şezlonguri şi muzică tare, nu tocmai pe gustul nostru. Eram transpiraţi şi epuizaţi de la căldură, ne ajuta numai ideea că urma să facem baie la ultima oprire, la Orange Beach. Dar când am ajuns acolo soarele aproape apusese. Ceea ce însemna că am prins golden hour şi o lumină superbă! Dar era târziu şi plin de oameni şi nu am mai avut chef să facem baie 5 minute, apoi să ne schimbăm cine ştie pe unde. Aşa că am făcut câteva poze şi ne-am întors la noi pe Kassandra epuizaţi şi flămânzi.

Stat la coadă într-o companie.. dificilă

Într-o sâmbătă frumoasă de septembrie ne-am rupt de aglomeraţia capitalei, şi am făcut o escapadă la canionul 7 Scări. A fost foarte drăguţ traseul, durează cam 3 ore să îl parcurgi în întregime, ce mai, o plimbare plăcută la aer curat. Ce ne-a stricat parţial ziua a fost faptul că a trebuit să stăm la coadă să intrăm în canion, erau foarte mulţi oameni în faţa noastră şi ne lăsau să intrăm în grupuri mici. Dar nu asta a fost problema reală.

Am stat la coadă aproape o oră, să zicem că nu e o tragedie. Adevărata tragi-comedie a fost grupul care a ajuns fix în spatele nostru la coadă.. Vreo 5-6 tipi gălăgioşi, cu lanţuri groase la gât şi obrazul şi mai gros, vorbeau şi se lăudau, vai de mine.. La un moment dat ne-am gândit să ieşim din rând şi să mergem mai în spate, atât de tare ne săturasem!

Gara din Parma

Când am fost în Cinque Terre am zburat la Bologna, de acolo am luat trenul până în Parma, şi apoi un autocar Flixbus spre La Spezia. Am povestit pe larg aici despre traseu. Cert este că în Parma am avut o oră-două de pierdut şi la dus şi la întors. Nu ne-am depărtat de gară, şi zona gării nu arăta deloc bine.. Nu sunt rasistă absolut deloc.. Dar erau imigranţi peste tot, arătau dubios şi te priveau dubios, nu m-am simţit în siguranţă acolo.

La întoarcere am ajuns în gară pe la 7 dimineaţa, şi a fost cu atât mai înfricoşător, pentru că nu mai erau alţi oameni în zonă decât ei. Ne-am plimbat un pic ca să căutăm o cafenea şi era totul închis, era prea devreme. Una peste alta am avut o experienţă tare proastă.

Am căutat poze din gară, dar aparent nu am făcut, cred că era ultimul lucru la care ne gândeam.

Trenuri în grevă în Italia

Planurile mele meticuloase pentru cele aproape două zile cât am fost în Cinque Terre au fost date peste cap de greva trenurilor, de care am aflat când am ajuns în gara din La Spezia. Şi tocmai ce citisem în săptămâna aceea un articol pe un blog despre cuvântul cu S pe care trebuie să îl ştie toată lumea când merge în Italia. Era sciopero. Adică grevă! În mod incredibil (sau poate în mod aşteptat, pentru că se întâmplă destul de des), am dat nas în nas cu greva!

Problema era că nu puteam ajunge în sate, în cele Cinque Terre propriu zis. Trebuia să luăm un vaporaş şi era mult mai scump. Până la urmă am profitat de cele două trenuri care circulau garantat, unul pe la 3 şi unu pe la 7 parcă. Pe cel de la 7 l-am luat la întoarcere. Nu a fost rău în final. Dar plănuisem să facem două trasee de pe Sentiero Azzurro, între Monterosso-Vernazza şi Vernazza-Corniglia. Şi nu am apucat să îl facem decât pe primul. Care, apropos, a fost superb! 😍

Vernazza la golden hour <3

O zi proastă în Napoli

Am ajuns în Napoli duminică pe la 11. Am fost într-o deplasare cu serviciul, deci ziua aceea era singura mea şansă să văd ceva din oraş. Dar am început cu stângul. Pentru că am avut avion la 6 dimineaţa şi apucasem doar vreo 3 ore de somn, eram foarte obosită. În plus, eram flămândă. Am pornit de la hotel pe jos spre Castel Nuovo şi mi-am luat de la o patiserie ceva să mănânc. Asta a fost prima greşeală, am mâncat dulce pe stomacul gol. Nu am mai putut mânca dulce o săptămână după aia! Mi-am luat apoi un panzerotto de la un târg stradal de Crăciun şi nu mi-a plăcut deloc.

Apoi am dat trei ture dute-vino într-o piaţă ca să pot ieşi din ea, era un şantier în mijlocul străzii şi nu ştiam cum să îl ocolesc. Când ajung în zonele turistice, cu Castel Nuovo şi Piazza del Plebiscito, mă întâmpină o droaie de turişti! Ori eu nu suport aglomeraţia! Era îngrozitor, nu înţelegeam de unde atâta lume, de ce atunci, şi de ce mi se întâmplă mie asta!

Via Toledo în Napoli

Ţi-am zis că era şi înnorat? Asta cu siguranţă nu a ajutat, eu ador soarele şi nu pot să mă bucur de nimic dacă e înnorat sau plouă.

În final am ieşit din aglomeraţie şi m-am plimbat de-a lungul mării. Am hotărât că ţine de mine să îmi schimb atitudinea, şi am început să observ conştient lucrurile frumoase pe care le vedeam în jur. Cu noua gândire, lucrurile au părut mai frumoase. 😊

Astea au fost momentele mai puţin fericite din călătoriile noastre de anul acesta 😀. Îţi doresc un an nou plin de călătorii şi numai momente bune! Iar concluzia mea din Napoli ţine loc şi de sfat pentru noul an. Este decizia noastră ce atitudine să adoptăm în orice situaţie! 😉